Luni, 12 februarie, se împlinesc 130 de ani de la nașterea poetei Otilia Cazimir. Cu acest prilej, ”poeta sufletelor simple” a fost evocată de Arhivele Naționale ale României prin aducerea în prezent a unor articole apărute cu mai bine de 5 decenii în urmă.
Otilia Cazimir (pseudonimul Alexandrinei Gavrilescu, care s-a născut la 12 februarie 1894, la Cotu Vameș, județul Neamț și a decedat la 8 iunie 1967, Iași) a fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, autoare de versuri pentru copii, supranumită „poeta sufletelor simple” de criticul literar Constantin Ciopraga.
Un portret relevant al scriitoarei a publicat George Sanda, istoric și critic literar, prieten cu Otilia Cazimir, în revista „Femina” din 1 iulie 1967: „Otilia Cazimir este un nume de legendă. Turor Arghezi o numea Jupâniță, iar Garabet Ibrăileanu, Brunhilda-Kunegunda-Rodoguna, gândindu-se poate la reginele vizigote. Fiică a învățătorului Gheorghe Gavrilescu, nepot al fraților Neculai și Ion Ionescu de la Brad, Alexandra Gavrilescu a avut ca nași literari pe G. Ibrăileanu și M. Sadoveanu. Primul i-a zis Cazimir, iar celălalt Otilia. În copilărie i se spunea Luchi. G. Topârceanu a cunoscut-o în 1912, sub numele de Didi Gavrilescu, într-unul din foaierele Teatrului Național din Iași, unde asista la un spectacol de balet. Multe din paginile încredințate de Otilia Cazimir revistelor poartă pseudonimele: Alexandra Casian, Dona Sol, Magda și Ofelia. Scriitoarea a colaborat la „Viața românească”, „Însemnări literare”, „Însemnări ieșene”, „Lumea”, „Bilete de papagal”, „Revista fundațiilor” etc. [...]
Otilia Cazimir a îmbrățișat toate genurile literare, lăsând în 55 de ani de activitate aproape 60 de volume. A scris poezie, proză, teatru; a tradus din literatura rusă, franceză și engleză. Literatura pentru copii și despre copilărie ocupă un loc de seamă în creația sa. În activitatea publicistică a îmbrățișat aproape toate problemele literaturii, culturii și artei noastre. Numele Otiliei Cazimir se înscrie în fruntea scriitoarelor noastre care au cerut să i se recunoască femeii dreptul de Om.
Există în literatura Otiliei Cazimir un templu în care poeta pătrunde cu sfială, în fața căruia fruntea se înclină cu evlavie. Aici se aud îngemănate tainele străbune. Otilia Cazimir este în primul rând o poetă a iubirii, a zbuciumului sentimental.
Pentru prietenia de care m-am bucurat aproape un deceniu, pentru mâna caldă pe care am simțit-o de multe ori pe fruntea sub care se zbăteau întrebări și răspunsuri, pentru versurile pe care le-am auzit în casa de pe strada Bucșenescu din Iași, sărut astăzi numele Otiliei Cazimir cu sentimentul că am cunoscut o legendă pe care n-o va uita niciodată neamul nostru”.
A fost apreciată în epocă de multe alte scriitoare, de exemplu de Mărgărita Miller-Verghy și Ecaterina Săndulescu, care au scris despre ea și au prezentat poezii în lucrarea „Evoluția scrisului feminin în România”:
„Talentul Otiliei Cazimir a dăruit literaturii române o poezie eminamente lirică, în care se relevă un pastelism modernizat prin observație miniaturistică și adesea umoristică. Caracterul ei special rezultă nu numai din analiza unei sensibilități desfășurându-se într-o gamă din cele mai bogate, ci mai ales sensibilitatea inclusă în fapt. Poezia sa aduce, așadar o evaluare a romantismului, un neoclasicism, manieră atât de rar întâlnită în scrisul feminin românesc.
În poezia descriptivă, poeta alege esențialul pe care-l redă pictural și grațios, fără a face din natură un pretext de efuziuni sentimentale. Transfigurând realitatea senzorială, poezia sa e remarcabilă prin ținuta ei stăpânită, prin puritate și discreție, prin finețea și delicatețea de senzație, de sentiment, de idei și de expresie...”
La Arhivele Naționale ale României, în fondul personal Aida Vrioni se păstrează o scrisoare a jurnalistei Aida Vrioni, preşedinta Secţiei Litere a Consiliului Naţional al Femeilor Române, în care prezintă Alexandrinei Cantacuzino, lidera asociației, diverse probleme, dar și premii acordate scriitoarele române, inclusiv de Otilia Cazimir - a primit Marele Premiu pentru literatura anului 1937.
Un interesant interviu acordat de Otilia Cazimir în casa ei din Iași – „Cu Otilia Cazimir în cetatea Iașului” – a publicat Valer Donea, în revista „Adevărul literar și artistic”, la 28 noiembrie 1935.
Foto: Facebook / Arhivele Naționale ale României
Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.