Doamna Elena Chira, soră medicală în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial la Spitalul de Urgență „Mina Minovici”, în cadrul secției de chirurgie, împlinește astăzi 103 ani. 

Veterana de război s-a născut la data de 15 decembrie 1920, în comuna Lăpușata din județul Vâlcea, într-o familie simplă de agricultori, cu cinci copii, 4 fete și 1 băiat, dumneaei fiind cea mai mare. A absolvit școala primară în satul natal și apoi a urmat, timp de doi ani, cursurile Școlii de surori medicale la Spitalul Giulești-București. 

„Mergeam cu salvările adunând răniții și acordându-le primul ajutor. Am văzut multe. De la picioare și brațe rupte până la mutilări ce nu pot fi explicate în cuvinte. Nu făceam diferențe între români și străini. Cel mai traumatizant moment pe care l-am trăit a fost acela când am scăpat împreună cu o colegă farmacistă din bombardamentul asupra spitalului. Dumnezeu a avut grijă de mine! Săraca, a supravieșuit bombardamentului dar a murit câțiva ani mai târziu. Mă găseam la parter când nemții, în retragere, au început sî bombardeze spitalul. Duduia pământul... administratorul spitalului ne-a trimis pe toți să ne ascundem în subsol. Am fost scoasă de sub dărâmături după mai bine de câteva ore, cu arsuri pe față, picioare și brațe. Arsuri de gradul I, II și III. Mulți și-au găsit atunci sfârșitul. Au trebuit să sape după mine ca să mă poată scoate. Am fost internată la Spitalul Bucur aproximativ o lună, timp în care am suportat niște dureri inimaginabile. Eram toată roșie, o carne vie! 

Tata a primit o telegramă cum că aș fi murit. A venit într-o fugă la București. Când a văzut cum arăt i s-a făcut rău. M-a luat acasă, unde am stat aproape două luni. M-am întors în București și am continuat să lucrez la Sanatoriul Antoniu. Îmi amintesc că trebuia săte ții de nas ca să poți lucra din cauza mirosului insuportabil de la cadavrele rămase în urma bombardamentelor.”, povestea anii trecuți, distinsa veterană de război, conform Ministerului Apărării Naționale. 

După război, doamna Chira și-a continuat activitatea la Spitalul Floreasca de unde, în anul 1977, a ieșit la pensie. Se poate mândri cu două fete, ce și-au ales profesia de inginer și 3 nepoți.

„La ceas aniversar îi transmitem și noi multă sănătate și bucurii alături de cei dragi și o asigurăm de întreaga noastră stimă și  recunoștință!”, au transmis reprezentații MApN. 

La mulți ani și multă sănătate!

Foto: MApN / DCVP