Bucurie a fost astăzi în Parohia arădeană Zăbrani, unde credincioșii l-au avut ca mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pe Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, care, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească și a sfințit icoana hramului bisericii ocrotite de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.   

Construită în vremuri în care care cei care conduceau țara își săvârșeau lucrarea după deviza „Nimic fără Dumnezeu”, biserica din Zăbrani este încă o dovadă că, indiferent de timpul în care te-ai născut sau cel în care ai crescut, a sta în picioare pentru a lumina vremurile prin Cuvântul lui Dumnezeu este rostul de netăgăduit care ne agață de Cer. 

Suntem în Duminica a 31-a după Rusalii și a 3-a Duminică din Postul Nașterii Domnului. Așadar, încă pe Calea Betleemului. 

Pe această Cale, Evanghelia zilei vine și ne vorbește despre Vindecarea orbului din Ierihon (Luca 18, 35-43). Orbul, despre care aflăm din pericopa evanghelică a Sf. Ap. Marcu că se numea Bartimeu, se afla pe marginea drumului, cerșind. Auzind mulțimea care trecea, a întrebat ce se întâmplă. Află astfel că Iisus Nazarineanul este în apropiere. Strigă iar și iar, fără a ține cont de mustrările celorlalți: ”Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!”. Hristos, apropiindu-se de el, necalculând vreun beneficiu, îl întreabă ce voiește să-i facă. Doamne, să văd! Vezi! Credința ta te-a mântuit. Nu îl întreabă al cui este, nici pe cine cunoaște, nici câte diplome/distincții sau studii are, nu așteaptă vreun plic cu bani, nu caută la hainele lui, nu ascultă de mulțimile care încercau să îi acopere glasul, ci îi spune simplu: ”Vezi!”. A fost momentul lui cu Dumnezeu în care nimeni n-a putut pune vreo stavilă. Un moment atât de plin de lumină, încât cel vindecat nu fuge în direcția opusă pentru a se lăuda cu darul primit, nu se bate cu pumnii în piept spunând că pentru credința lui a fost mântuit, ci îndată ce a văzut mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar poporul care văzuse cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu. 

„Și tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine toată îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede în El, spre viața veșnică” (I Timotei 1, 15-17)

În Cuvântul de învățătură așezat la sufletele tinerilor de toate vârstele din Zăbrani, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit despre despre învățăturile celor două texte scripturistice, punând accentul pe credință și recunoștință, încredințându-i totodată pe credincioși că „deși uneori întârzie, Dumnezeu nu rămâne dator niciodată, pentru că ne iubește și ne dăruiește”. 

CUVÂNTUL IERARHULUI

„Cele două citiri biblice din Noul Testament, din Epistola I către Timotei și Evanghelia de la Luca, sunt două texte pe care le-am mai citit, două fragmente care ne îndeamnă să medităm la ce înseamnă credința ca dar, dar și recunoștința. Am auzit cu toții cele relatate de Sfântul Apostol Pavel cu privire la faptul că Dumnezeu a avut răbdare cu el și cum din prigonitor a devenit mărturisitor. Pentru că Mântuitorul Iisus Hristos i s-a descoperit și i-a arătat că El este Fiul lui Dumnezeu și în Numele lui trebuie să se boteze și să Îl mărturisească, căci El este Calea, Adevărul și Viața. De aceea el repetă și spune că multă răbdare a avut Dumnezeu cu el, iar el a devenit un mare mărturisitor al Adevărului. 

Pe de altă parte, vedem că orbul pe care l-a vindecat Mântuitorul Iisus Hristos în preajma Ierihonului, localitate în care a făcut multe minuni, acesta, ca semn al bucuriei și recunoștinței pentru faptul că i-a redat vederea, a urmat lui Iisus Hristos și a devenit mărturisitor al Adevărului. Mulți dintre cei care au primit daruri de la Dumnezeu s-au convertit și au devenit mărturisitori, atât în timpul vieții pământești a Mântuitorului, dar și după aceea, până astăzi. Sunt o mulțime de oameni care L-au aflat pe Hristos și L-au mărturisit, mulți chiar cu prețul vieții. Vorbim de mucenici, de cuvioși, de credincioși care odată ce L-au descoperit pe Iisus Hristos nu s-au mai lepădat de El, în ciuda pătimirilor și oponenței multor oameni. Credința aceasta are și ea multe valențe, căci nu tot cel ce zice Doamne, Doamne va intra în Împărăția lui Dumnezeu. 

Pe calea vieții, mulți s-au rătăcit, în funcție de starea sufletească, de contextul în care au trăit. Ca să devenim moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu e nevoie și de fapte. Faptele credinței. De aceea, Sfântul Apostol Pavel după ce i s-a descoperit Iisus Hristos, s-a botezat, a crezut, însă după aceea L-a mărturisit: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. 

Noi trăim pe pământ, ne bucurăm de darurile lui Dumnezeu și de aceea trebuie să fim recunoscători pentru darul vieții, pentru darul familiei, al copiilor, al sănătății și multe alte daruri. În perioada aceasta se vorbește foarte mult despre daruri, dar Dăruitorul cel mai mare este Dumnezeu care ne-a dăruit viața. Ce dăruim noi în schimb pentru acest mare dar? Credința pe care o mărturisim și faptele noastre bune, prin iubirea față de aproapele. Iubirea față de Hristos se arată prin dragostea față de semenii noștri, căci în fiecare dintre noi Hristos se regăsește. 

Dumnezeu este mult-milostiv și îndelung-răbdător cu fiecare dintre noi, chiar dacă ne poticnim de multe ori și nu mai credem pentru că nu ne răspunde la apelul nostru. Ajungem să ne îndoim de existența Lui când nu primim când vrem noi anumite lucruri. E bine să fim consecvenți în credința noastră, nu doar când ne merge bine și totul este frumos în jurul nostru, ci și atunci când suntem încercați. Fiecare dintre noi știe ce înseamnă încercarea, însă trebuie să avem nădejdea, credința că deși întârzie uneori, Dumnezeu nu rămâne dator niciodată, pentru că ne iubește și ne dăruiește. 

Să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru toate darurile primite și la rândul nostru să dăruim. Să dăruim nu numai daruri materiale, așa cum societatea ne îndeamnă, ci și din ceea ce primim, din ceea ce avem pentru că nu sunt ale noastre, suntem doar administratori pentru o vreme. Cu noi luăm doar faptele bune, să fim milostivi și să îi iubim pe oameni așa cum sunt ei, pentru că și ei la rândul lor ne iubesc pe noi așa cum suntem.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Paroh Gheorghe Pop a mulțumit Preasfinției Sale pentru bucuria de a fi fost astăzi în împreună-rugăciune în Parohia Zăbrani, dăruindu-i din partea credincioșilor o frumoasă icoană cu Maica Domnului, cusută manual.

3 decembrie 2023, Duminica a 31-a după Rusalii, a 3-a Duminică pe Calea Betleemului, Liturghie Arhierească și sfințirea icoanei Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir de pe fațada bisericii din Parohia arădeană Zăbrani, timp cu și pentru Dumnezeu și oameni. Timp în care invitați am fost a ne opri un pic la marginea drumului, acolo unde Bartimeu cel orb cerșea, și să privim la determinarea cu care și-a croit calea spre Dumnezeu, indiferent câți de mulți sau puternici ”taci!” avea să audă. 

„Doamne, să văd! Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu”