Doamna Lucia Hossu-Longin, realizatoarea Memorialului Durerii, împlinește astăzi 82 de ani.
„Să nu-mi scrii nimic pe facebook de ziua mea”, mi-a zis acum câteva zile. ”Bine, mami, mai vedem", i-am răspuns. O ascult de fiecare dată, acum fac o excepție. Ești istoria bravă a acestei țări, excelența acestei profesii, straja și mândria familiei noastre. La mulți ani, Mama, ești o capodoperă!... este mesajul pe care, de altfel, îl așteptăm în fiecare an de la Emil Hossu-Longin, fiul realizatoarei Memorialului Durerii poporului român.
Doamna Lucia Hossu-Longin, un nume pe care, atunci când îl rostim, nenumăratele și neprețuitele fire ale recunoștinței îl leagă pentru veșnicie de Memorialul Durerii. Acel Memorial care într-o seară de miercuri, 14 august 1991 intra pe post la Televiziunea Română și „se sprijinea pe mărturiile directe ale celor care au fost victimele mecanismului represiv, pe imagini unicat ale locurilor de detenție cercetate de echipa mea – penitenciare, lagăre, mine, sate ale deportaților –, pe declarațiile celor care au condus infernul concentraționar, pe secvențe necunoscute până atunci din Arhiva Națională de Filme”.
Astăzi, Doamna Lucia Hossu-Longin așează în cununa vieții plinirea celui de-al 82-lea an.
La mulți ani, doamna Lucia Hossu-Longin! Cu recunoștință pentru acea cărămidă trainică, numită „Memorialul Durerii”, pe care ați așezat-o la temelia zilei de mâine. Zi de mâine care nu poate exista „fără morală, fără credință și fără memorie”, după cum spunea Regele Mihai.
Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.