Vești bune de la Avram Iancu, bibliotecarul din Petroșani, care a plecat înot pe fluviul Rin pentru a susţine, prin mijloacele sale, aderarea României la Spaţiul Schengen. Joi a ajuns la jumătatea cursei. 

„După 18 zile de înot am ajuns la borna 500. Am ajuns la jumătatea drumului înotului meu intitulat: 'Înot pentru România, înot pentru Schengen'. Mă uit în egală măsură înainte, dar şi înapoi. Înainte mă uit cu îngrijorare, copleşit fiind de necunoscutul care ne stă înainte şi de oboseala acumulată deja. Uitându-mă înapoi îmi aduc cu plăcere aminte de chipurile tuturor românilor (şi nu numai) care m-au ajutat într-un fel sau altul. Îmi aduc aminte de încrederea şi entuziasmul lor. Acest lucru mă mobilizează în continuare, mă responsabilizează şi mă obligă”, a scris înotătorul pe pagina de socializare.

Într-un jurnal al zilei precedente, Avram Iancu a povestit despre provocările deloc ușoare ale ultimilor 18 kilometri de înot. Provocări cauzate de vânt, ploaie și o durere în zona lombară.

„Am plecat de la borna 467.3. Nu înainte de a suna la Administrația Fluvială. Autorizația de înot e condiționată de două apeluri zilnice. Dimineața când încep înotul și seara când termin. 

A plouat TOATĂ ziua. A fost crâncen și deprimant, inclusiv pentru caiaciștii care au trebuit să înfrunte ploaia și rafale puternice de vânt. 

După 18 kilometri am făcut pauza zilei. Am ieșit la mal, obosit, pe o ploaie aproape torențială. Am dorit să ne adăpostim sub niște copaci. Degeaba...cum a plouat toată ziua, de pe copaci se scurgea apa cu stropi și mai mari și supărători. Am reușit să mă îmbrac, dar nu era niciun loc unde să mă pot așeza și să mănânc. Starea de disconfort și de frig era deosebită. (...)Singurul lucru de care aveam nevoie și care avea cu adevărat valoare era un...acoperiș. În amonte cu 100 de metri am vazut un cort de pescari. M-am dus acolo cu îndrăzneală. Am dat peste 3 tineri pescari. Le-am explicat situația și i-am rugat să ne lase să mâncăm în cortul lor. I-am asigurat că avem noi mâncarea...tot ceea ce doream era să nu ne mai plouă pentru o jumătate de oră. Ne-au primit. A fost o experiență greu de descris în cuvinte. Socializarea cu ei a fost deosebită. 

La kilometrul 496 am avut restricție de înot pe partea dreaptă a Fluviului, până la km 497. Motivul? Aici Rinul se întâlnește cu gura de întrare în celebrul Main. Știți voi, Rin -Main-Dunare. Am trăit momentul să văd cu ochii mei și această celebră confluentă. 

Am mai înotat câțiva kilometri pe partea stângă pe lângă faleza orașului Mainz unde se și află borna cu numărul 500. Acolo am ieșit afară. Acolo am făcut fotografiile pentru a marca jumătate de drum străbătut. Am înotat 32.7 km.”, a relatat bibliotecarul din Petroșani. 

La borna 500, echipa a avut parte de surpriză „care depășește orice imaginație”: „La borna respectivă ne aștepta Ana. Avea în portbagajul mașinii ciorbă caldă, pâine, castroane, tacâmuri și ardei iuți. Am folosit pe post de masă un obiect stradal care era lângă mașină și am mâncat una dintre cele mai bune ciorbe de perișoare mâncate de mine vreodată.”.

Chiar dacă astăzi vremea nu a dat deloc semne de îmbunătățire și o durere în zona lombară l-a supărat zorii zilei, Avram Iancu a spus hotărât: „Orice ar fi și oricare este starea mea de spirit actuală, mă voi arunca în apă. Acolo este mediul unde cu siguranță mă voi regenera fizic și mental. Știu ca fiecare braț mă va conduce spre împlinirea țelului”.

Sportivul din Petroşani va înota cei 1.032 de kilometri ai fluviului fără costum de neopren sau alte elemente ajutătoare, la fel ca atunci când a devenit primul om din lume care a reuşit să străbată fluviul Dunărea doar prin forţa braţelor. Durata cursei a fost estimată la 35 de zile.

Foto: Facebook / Avram Iancu