La capătul unui post de mai bine de două săptămâni, clopotele bisericilor de pretutindeni au tras a sărbătoare, vestind viețuitorilor cetăților că astăzi se face prăznuirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Și cu atât mai rotund și voios glasul lor în sufletele celor care îi cinstesc pe cei ai căror nume le poartă și în comunitățile în care bisericile îi au ca ocrotitori. Spun statisticile că peste 500.000 de români poartă numele celor doi Sfinți Apostoli și că în Arhiepiscopia noastră avem 16 biserici care astăzi își serbează hramul.

La ceas de praznic se află astăzi și Biserica-Paraclis Arhiepiscopal din Cimitirul arădean „Pomenirea”, unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească. La „hotarul veșniciei”, cum obișnuim a spune când privim sau mergem pentru a aprinde lumânările dorului la locurile de odihnă ale celor dragi. Căci de unde am putea privi mai limpede spre vremelnicia lucrurilor și perspectiva veșniciei dacă nu dintr-un cimitir? Sau unde am putea înțelege mai bine că „mai mare dintre toate acestea este dragostea”? Cumva, este locul în care, de suntem un pic atenți, vederea nu mai este „în ghicitură”, după cum spune autorul Imnului Dragostei (II Corinteni, 13) astăzi prăznuit, tocmai pentru că este acel spațiu în care dezbrăcăm haina tuturor poverilor lumești pentru a merge înaintea lui Dumnezeu doar cu cea a sufletului, unde se vor „cunoaște pe deplin” toate cele ale noastre. 

Așadar, într-un loc plin de încărcătură spirituală ne-am făcut părtași sărbătorii hramului unei biserici închinate celor „între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători”, la al cărei altar slujește chiar un Preot care armonios împletește această chemare cu cea de învățător: Părintele Ioan Pagubă. Iar acolo, în sărbătoare, pomeniți au fost și toți cei care la Pomenirea sunt înmormântați.

În cuvântul de învățătură așezat la sufletele tinerilor de toate vârstele prezenți la Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa a vorbit despre chipurile celor doi Apostoli spunând că aceștia ne arată că „indiferent de ceea ce apare în viața noastră pământească, noi trebuie să ne păstrăm credința adevărată în Dumnezeu, să o mărturisim și să săvârșim fapte bune în familie și comunitate.”

CUVÂNTUL IERARHULUI

Sfinții Apostolii Petru și Pavel – între umanitate și îndumnezeire

„Întruparea Fiului lui Dumnezeu și activitatea mesianică a presupus și formarea unor ucenici care să mărturisească Evanghelia la neamuri. Chemarea de către Domnul Iisus Hristos (Cel ce este „Calea, Adevărul și Viața”) la apostolat a unor persoane a însemnat credință, dragoste, jertfă, ascultare, libertate, mucenicie și viață veșnică.

Astăzi, prăznuim pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ziua în care au primit moarte mucenicească, din porunca împăratului păgân Nero.

Profilul celor doi Apostoli pe care îi sărbătorim este diferit și complementar în iconomia lucrării harului lui Dumnezeu prin oameni, putând fi cunoscut din Noul Testament.

Sfântul Apostol Petru (Simon), frate cu Sfântul Andrei, din Betsaida, un pescar simplu, căsătorit, care a răspuns chemării la apostolat și a mărturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos, s-a lepădat de Domnul în momente de încercare, și-a reconsiderat iubirea față de Hristos Cel înviat, a primit Duhul Sfânt, iar prin prima predică din Ierusalim, inspirată de har, a convertit la credință trei mii de suflete, apoi mergând în lume să vestească Evanghelia a primit la final cununa muceniciei. 

Concluzia apostolatului său o vedem în afirmațiile făcute: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc” (Ioan 21,17); „...Se cuvine să ascultăm mai mult de Dumnezeu, decât de oameni” (Fapte 4,20). Sfântul Petru a mărturisit dumnezeirea lui Hristos, zicând: „Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (cf. Matei 16,16).

Sfântul Apostol Pavel, un rabin bine pregătit, prigonitor al creștinilor, căruia pe drumul Damascului i se revelează Iisus Hristos, primește botezul și devine Apostolul neamurilor, cu un sfârșit al vieții pământești plin de dramatism. Starea la care a ajuns să trăiască este relevantă pentru noi: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos este Cel ce trăiește în mine” (Galateni 2,20). Cu privire la Sfânta Biserică, Sfântul Pavel ne învață că temelia Bisericii este Hristos: „Nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos” (I Corinteni 3,11)

Evanghelia, Faptele Apostolilor și Epistolele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ne sunt mărturie pentru viața lor și izvoare de învățătură pentru modul cum trebuie să ne comportăm în Biserică, față de Dumnezeu și semeni, în familie și în lume. 

Sfinții Apostoli arată că indiferent de ceea ce apare în viața noastră pământească, noi trebuie să ne păstrăm credința adevărată în Dumnezeu, să o mărturisim și să săvârșim fapte bune în familie și comunitate. 

Astfel, învățăm multe lucruri folositoare de la Sfinții Apostoli, din viața și scrierile lor: „Noi nu putem să nu vorbim despre cele ce am auzit și am văzut. Se cuvine să ascultăm mai mult de Dumnezeu, decât de oameni” (Fapte 4, 19-20).

Privind viața și citindu-le scrierile Sfinților Apostoli Petru și Pavel, bine ar fi să ajungem la constatarea Sfântului Pavel, care zice: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos este Cel ce trăiește în mine” (Galateni 2,20), deoarece, „pentru mine viață este Hristos, și moartea un câștig” (Filipeni 1,21).

Să fim apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos în lume, înțelegând chipul minunat al lucrării harului Duhului Sfânt chiar și prin oamenii săraci, bolnavi, marginalizați de societate; să fim cu înțelegere duhovnicească față de prigonitori, păcătoși, observând lucrarea harului chiar și prin cei fără educație științifică etc..

Aflându-ne deja în Biserică, nimic din lume nu trebuie să ne despartă de Mântuitorul Iisus Hristos (cf. Romani 8, 35), iar dragostea, care îndelung rabdă (cf. Corinteni 13, 1-8) și credința (II Timotei 4, 7-8) să pecetluiască jertfa fiecăruia dintre noi.

Precum Sf. Ap. Pavel, să ne întrebăm și noi în această lume trecătoare: „Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?” (Romani 8, 35-39).

Iar noi să răspundem împreună cu Sfinții Apostoli și Toți Sfinții, că: nimic „nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Iisus Hristos, Domnul nostru” (cf. Romani 8,39).”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

Joi, 29 iunie 2023, Sărbătoarea Sfinților Apostoli Pentru și Pavel, Liturghie Arhierească la „hotarul veșniciei” din Cimitirul arădean Pomenirea și un părintesc îndemn din partea Ierarhului: să luăm aminte la viețile și învățăturile Sfinților Apostoli, „izvoare de învățătură pentru modul cum trebuie să ne comportăm în Biserică, față de Dumnezeu și semeni, în familie și în lume”, pentru ca mai apoi să putem spune împreună cu ei și Toți Sfinții că nimic „nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu”.

La mulți, frumoși și luminoși ani tuturor celor care purtați numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel!