Național Cultură Ultima oră
Astăzi se împlinesc 126 de ani de la nașterea Smarandei Brăescu, prima femeie pilot din România
Astăzi se împlinesc 126 de ani de la nașterea Smarandei Brăescu, prima femeie pilot din România
21/05/2023 ⋅ 0 comentarii

Astîzi se împlinesc 126 de ani de la nașterea Smarandei Brăescu, prima femeie pilot din România. 

Aviatoare şi paraşutistă de renume mondial, Smaranda Brăescu s-a născut la 21 mai 1897, în satul Hănţeşti, comuna Buciumeni, din judeţul moldovean Covurlui.

A urmat şCoala primară în satul Vizureşti, comuna Buciumeni (1904-1909), şcoala profesională de fete din Bârlad (1911-1916) şi şcoala normală "Principesa Elisabeta" din Bucureşti, absolvită cu menţiunea de merit, potrivit site-ului Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" din Galaţi, www.bvau.ro.

Între anii 1924-1929 a urmat cursurile Academiei de Belle-Arte din Bucureşti, secţia de artă decorativă şi ceramică. Visul său era, însă, să facă o şcoală de paraşutism, care nu exista în România acelor vremuri. Site-ul www.aviatori.ro scrie că lipsurile materiale i-au determinat pe părinţii ei să o dea la internatul azilului "Elena Doamna" din Bucureşti, ctitorit de soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Disciplina severă din cadrul internatului şi lipsa căldurii vieţii de familie i-au modelat caracterul. La o vârstă destul de tânără, Smaranda Brăescu a pătruns tainele aviaţiei.

Potrivit volumului "Aripi Româneşti - Contribuţii la istoricul aeronauticii" (Ed. Militară, 1966), marea şansă a Smarandei Brăescu a venit în primăvara anului 1928, cu ocazia unui miting aviatic desfăşurat la Bucureşti, la care au participat şi câţiva paraşutişti germani, printre care şi inginerul Heinecke, inventatorul unei paraşute performante. Acesta a invitat-o în Germania, promiţându-i sprijin pentru obţinerea brevetului internaţional de paraşutism. Şi astfel, la 5 iulie 1928, a executat primul salt, de la 600 metri înălţime. Prin acest salt, a devenit prima româncă paraşutistă, iar România devenea cea de-a patra ţară din Europa, după Franţa, Cehoslovacia şi Elveţia, care avea o paraşutistă brevetată. Tot în Germania a învăţat cum se pliază paraşutele, fiind prima femeie care a ştiut să facă acest lucru.

Revenită în ţară, Smaranda Brăescu a executat în următorii doi ani peste zece salturi cu paraşuta în cadrul unor mitinguri organizate de Asociaţia Română pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA). Conform www.aviatori.ro, Smaranda Brăescu a avut în 1929 un accident de avion. Un an mai târziu, în 1930 a avut un alt accident, cu paraşuta, şi a stat şase luni în spital. După ce s-a refăcut în urma accidentului din 1930 de la Satu Mare, a plecat din nou la Berlin, de unde şi-a cumpărat o paraşută specială

În 1931 a primit autorizaţie din partea Comandamentului Superior al Aviaţiei să încerce să doboare recordul feminin, care în Europa era de 4.000 de metri, stabilit de o paraşutistă din Dresda (Germania), iar în America era de 17.654 picioare (feet).

Astfel, la 2 octombrie 1931, la un an după ce s-a accidentat grav, a reuşit să stabilească un nou record mondial de coborâre cu paraşuta, realizând, lângă Slobozia, un salt de la înălţimea de 6.000 m (în 21 min. şi 25 sec.). Pentru acest prim record naţional absolut (bărbaţi şi femei) a fost decorată în acelaşi an cu Ordinul "Virtutea Aeronautică clasa Crucea de Aur".

În urma acestui succes, susţinută cu fonduri adunate prin colectă publică, Smaranda Brăescu a plecat în Statele Unite ale Americii. La 19 mai 1932, Smaranda Brăescu a reuşit să-şi depăşească performanţele anterioare, pe aeroportul din Sacramento, California, sărind cu paraşuta de la o înălţime de 7.233 metri, doborând recordul deţinut de americani, mai notează cartea "Aripi Româneşti - Contribuţii la istoricul aeronauticii". A stabilit astfel recordul mondial absolut (femei şi bărbaţi) şi primul record internaţional absolut al României în domeniul sportului aerian.

Recordul de altitudine al Smarandei Brăescu a fost doborât 20 de ani mai târziu, la 8 mai 1951, tot de un român, Traian Demetrescu-Popa, care a sărit de la 7.250 metri. După mulţi ani, în 1972, generalul Grigore Bastan, din trupele de paraşutişti, urca recordul naţional al României la 9.600 de metri, potrivit www.aviatori.ro. După marele succes obţinut în California, "regina înălţimilor", cum a fost denumită Smaranda Brăescu, a devenit şi prima femeie europeană brevetată ca pilot în SUA.

După marele succes din California, Smaranda Brăescu a plecat în 1934 la New York pentru a urma cursurile de pilotaj. Acestea le-a făcut la aerodromul Curtiss Weight din Valley Stream, obţinând brevetul de pilot civil.

În 1936 îşi cumpără un avion englezesc de tip Hawk din donaţiile şi subvenţiile ce i-au fost acordate, avion pe care l-a numit "Aurel Vlaicu". La 27 aprilie 1936, a traversat cu propriul ei avion Munţii Iugoslaviei.

La 19 mai 1937, Smaranda Brăescu a făcut un raid la bordul avionului său de 1.100 kilometri, în linie dreaptă, deasupra Mediteranei, de la Roma la Tripoli (Tunisia). A zburat şase ore şi zece minute până la Sorman (65 de kilometri de Tripoli), unde a fost nevoită să aterizeze forţat. De la Tripoli s-a îndreptat spre Atena şi, de acolo, survolând Bulgaria, a aterizat la Bucureşti. A devenit astfel prima femeie-pilot din lume, care s-a încumetat să parcurgă la bordul unui avion cu parametri tehnici relativ scăzuţi o distanţă aşa de mare. Prin aceasta, zborul ei a fost considerat o performanţă.

Smaranda Brăescu a murit la 2 februarie 1948, la Cluj-Napoca.

A primit post-mortem, titlurile de "Cetăţean de Onoare" al municipiilor Cluj-Napoca (noiembrie 2016), Tecuci (aprilie 2017), Galaţi (aprilie 2017) şi Bârlad (mai 2017).

Următorul zbor l-a efectuat tot singură la bord. A acoperit ruta Londra - Bucureşti cu escală la Paris, în condiţii meteo deosebit de dificile. Ziarele din ţară şi străinătate au scris pe larg despre performanţa obţinută de o femeie, în condiţii atât de vitrege.

La 9 mai 1945, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, Smaranda Brăescu se afla în garnizoana din Trencin (Cehoslovacia) la dispoziţia unei escadrile aviatice, misiunea ei constând în transportarea răniţilor, medicamentelor, utilajelor sanitare şi personalului medical. În 1943, a primit Crucea "Regina Maria" clasa a III-a, pentru activitatea desfăşurată în cadrul Escadrilei Sanitare (1943). La revenirea în ţară, s-a retras în mijlocul familiei, la sora şi nepoatele sale din Bucureşti.

Documentar Agerpres


 

Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.