Veteranul de război maior în retragere Victor Albu a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani, prilej cu care reprezentanți ai Departamentului relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului l-au vizitat pentru a-l sărbători.

Distinsul veteran s-a născut în localitatea Agnita, județul Sibiu, într-o familie cu 2 copii. Din păcate, și-a pierdut fratele de la o vârstă fragedă, iar tatăl a participat pe front în Primul Război Mondial, unde a căzut eroic, a reltatat doamna Mirela Florian. 

„Mama mea s-a sacrificat pentru mine, crescându-mă singură. Nu s-a mai recăsătorit niciodată. Am urmat cursurile școlii primare în localitatea de domiciliu, apoi m-am calificat ca nichelator. Am făcut ucenicie timp de 3 ani de zile, până când am fost încorporat în armată de unde m-au repartizat la o unitate de cavalerie, la Timișoara. Am participat pe front în perioada 1944-1945 cu Regimentul 2 Cavalerie Roșiori, unde am avut funcția de curier. Aveam misiunea de a transmite documente de la Comandamentul Central, unde eram amplasați, la diferite unități.

Aveam și o motoretă cu care duceam documentele. Am participat pe front la diferite misiuni. Am fost în Arad, apoi am ajuns în Ungaria, în localitatea Pecica. Țin minte că, la întoarcerea în țară, treceam peste apa Mureșului, fiind ajutat de un băiat cu o barcă.

La un moment dat, ungurii au început să tragă spre noi, eu am sărit în apă, iar băiatul cu care eram a început să înoate sub barcă, reușind să se salveze astfel. 

Îmi aduc aminte de un alt episod când am fost de gardă la comandament, cum într-o noapte ne-au atacat ungurii, trăgând cu proiectile din armele pe care le aveau asupra lor. Am reușit să ne salvăm care cum am putut, retrăgându-ne în localitățile învecinate și ascunzându-ne în căpițele de fân găsite. Eram în regiunea celor trei râuri, Crișul Alb, Negru și Repede.

Viața pe front a fost foarte grea. Eram plin de păduchi și mulți aveau râie. L-am ajutat pe doctorul de companie să tratăm camarazii de arme să scape de râie, folosind metode rudimentare, cenușă și apă. 

Am fost rănit la față de un aruncător de flăcări, precum și la un picior, de un glonț. Am fost spitalizat la Timișoara, apoi transferat la Pitești, primind îngrijirile necesare.

După război, am continuat ca militar, fiind repartizat la o unitate în Jilava, pe lângă București”, a relatat bravul veteran, distinșilor oaspeți.

Pentru faptele de vitejie de pe câmpul de luptă domnul Victor ALBU a fost decorat cu Medalia  „Bărbăție și Credință”, iar în urma ordinelor generale de avansare în grad, emise după anul 1990 de Ministerul Apărării Naționale, a ajuns la gradul de maior.    

„După anul 1946, a continuat să lucreze ca nichelator, apoi s-a angajat la Atelierele CFR Grivița (Fosta Grivița Roșie). Între timp, a absolvit și liceul la seral și Academia de Studii Economice, specializându-se ca economist. A lucrat, ulterior, ca profesor la un liceu, apoi la Întreprinderea de Comerț Exterior și la Ministerul Învățământului, la Serviciul Control Financiar, de unde a ieșit la pensie. A avut o căsnicie frumoasă ce a durat 40 de ani. Acum îi sunt alături o nepoată și o strănepoată, care au grijă de dânsul. La ceas aniversar îi transmitem încă o dată sănătate și numai bucurii alături de cei dragi și îl asigurăm de întreaga noastră recunoștință și respect pentru tot ceea ce a făcut pentru patrie. Cinste și onoare veteranilor de război!”, a mai transmis doamna Mirela Florian. 

Foto: Plt. adj. Răzvan Nae