„Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”

Liniște, pace, cânt de păsărele, verde, rugăciune și timp cu și pentru Dumnezeu, în această seară, la Mănăstirea Gai din Arad, unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a săvârșit, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, Denia Acatistului Bunei Vestiri.

Ce am avea a vă povesti din această binecuvântat crâmpei de timp cules din biserica Mănăstirii Gai în afara bucuriei împreună-rugăciunii cu Ierarhul, maicile și credincioșii care au ales ca astăzi să ia calea Gaiului? Mai ales că vorbim despre o bucurie picurată din toate acele mici amănunte care tocmesc rânduiala aparte a unei mănăstiri. 

Clopotele au vestit cu puțin înaintea orei 17.00 sosirea Ierarhului. Binecuvântare și darnic soare. Verdele crud, panseluțele care zâmbeau buclucaș de pe tot drumul către biserică, copiii care își aduseseră cu ei ba un elefănțel, ba o păpușică, bătrâneii care își purtau de braț timpul înaintea lui Dumnezeu, tânărul care cu smerenie își umplea o sticlă cu Agheasmă, domnul care se îngrijea ca zidul bisericii să fie bine primenit prin vopsire întru întâmpinarea Învierii... toate, toți și multe altele își găseau cumva locul perfect în Casa lui Dumnezeu. 

„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”

Spre bucuria noastră, Denia Acatistului Bunei Vestiri a deschis ușile bisericii cu hramul „Sf. Simeon Stâlpnicul”, ridicată între anii 1760-1762 în incinta mănăstirii.

 Spunem „spre bucuria” pentru că acolo timpul își capătă plinătatea lui, povestind deopotrivă despre trecut, prezent și viitor fără prea mult efort. Trebuie doar să asculți. Săvârșirea primei părți a slujbei doar la lumina lumânărilor, greu de descris în cuvinte. Tainic moment în care noi toți am „dispărut” pentru a lăsa loc doar gândurilor și rugăciunilor înaintea lui Dumnezeu și a Maicii Sale.

Fizic n-au fost mulți credincioși, însă privind spre sutele de nume scrijelite pe pomelnicele pomenite în taină de maici, bisericuța a devenit neîncăpătoare. 

Pe rând, Preasfințitul Părinte Emilian și preoții împreună-slujitori au umplut bisericuța și curtea mănăstirii cu Condacele și Icoasele unuia dintre, poate, cele mai frumoase Acatiste:

„Bucură-te, cea prin care răsare bucuria,

Bucură-te, înălțime, întru care ane­voie se suie gândurile omenești,

Bucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu,

Bucură-te, ceea ce gătești adăpostire sufletelor, 

Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască.

Bucură-te .....

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”

În Cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor, Preasfințitul Părinte Emilian a vorbit despre partea istorică și cea teologică a Acatistului Bunei Vestiri, insistând totodată și asupra importanței aprofundării rugăciunii către Dumnezeu și Maica Domnului, care ne ajută să depășim toate obstacolele vieții. 

„Am ales cu bucurie să venim să săvârșim Denia Acatistului Bunei Vestiri la această Mănăstire care este ocrotită în mod special de Maica Domnului. Denia Acatistului Bunei Vestiri are o parte istorică și una teologică. 

Partea istorică începe cu aproximativ 1.400 de ani în urmă, când Cetatea Constantinopolului, organizată de Sf. Împărat Constantin cel Mare, era râvnită de multe popoare pentru a-i dobândi bunurile și a-i cuceri zidurile. Continuă apoi cu ceea ce s-a întâmplat în timpul Împăratului Heraclie și a Patriarhului Serghie, când perșii au dorit să ocupe Cetatea. Credincioșii, neavând alte arme cu care să se apere, s-au rugat Maicii Domnului ca ea să îi ocrotească și să apere cetatea. Patriarhul, Împăratul și credincioșii au ieșit pe zidurile cetății cu icoane și Sfinte Moaște, rugându-se lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru izbăvire. Rugăciunile au fost ascultate, iar cetatea izbăvită. În semn de recunoștință pentru acest ajutor, Patriarhul Serghie a alcătuit Condacul „Apărătoare Doamnă” care a fost adăugat Acatistului Bunei Vestiri, care se citește în bisericile și casele noastre în semn de evlavie față de Maica Domnului și pentru ajutor în timp de necazuri. 

Citirea lui în mod special în Săptămâna a 5-a din Postul Mare face legătura cu praznicul Bunei Vestiri și este o punte între Praznicul Nașterii Domnului din Fecioara Maria și Praznicul Învierii Domnului prin conținutul său. 

Partea teologică stă tocmai în conținutul acatistului, care se referă la Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioara Maria și de la Duhul Sfânt. În fiecare rând al Acatistului ni se descoperă dragostea lui Dumnezeu față de oameni, alegerea Fecioarei Maria, cea care să-L întrupeze pe Fiul lui Dumnezeu, și legătura aceasta benefică dintre Dumnezeu și om realizată pe cea care simbolizează Scara pe care a coborât Dumnezeu la noi: Fecioara Maria. 

Părinții Bisericii au așezat citirea acestui Acatist în această a cincea săptămână din Post tocmai pentru a înțelege, a conștientiza și a aprofunda rugăciunea față de Dumnezeu și față de Maica Domnului, care ne ajută să depășim toate ispitele și încercările, să postim și să ne îndreptăm atenția către Praznicul Învierii. 

Partea aceasta teologică depășește timpul și spațiul și ne pune într-o permanentă legătură cu Dumnezeu și cu Fecioara Maria. 

Maica Domnului să ne ocrotească pe toți și să ne dăruiască fiecăruia dintre noi sănătate, înțelepciune și putere de a depăși toate obstacolele și ispitele care ne stau în cale și a ne bucura de darurile lui Dumnezeu, spre slava Lui și a noastră mântuire.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian. 

Seara zilei de 31 martie 2023? Un timp cu și pentru Dumnezeu la Denia Acatistului Bunei Vestiri, săvârșită de PS Emilian la Mănăstirea Gai, un timp cu bucurie, liniște și împăcare.