Din Arad Cultură Ultima oră
(FOTO) Arhitectul Ludovic Szántay, între dezvelirea statuii de la Palatul Cultural și un mormânt lăsat în paragină
(FOTO) Arhitectul Ludovic Szántay, între dezvelirea statuii de la Palatul Cultural și un mormânt lăsat în paragină
22/02/2020 ⋅ 0 comentarii

22 februarie 2020. După ani de promisiuni, chinuri, studii... astăzi, la două zile de la împlinirea a 148 de ani de la nașterea lui Ludovic Szántay, s-a dezvelit statuia arhitectului care a schimbat fața Aradului.

Și... un ochi a râs

A râs de bucurie că în sfârșit apărea un strop de reparație morală într-un ocean de nedreptate: statuia unuia dintre cei mai mari arhitecți ai Aradului, amplasată aproape de ușa de intrare în Palatul Cultural. Odată dezvelită în fața arădenilor, părea că își întâmpină, ca odinioară, cu jobenul în mâini, oaspeții. 


Cunoscându-i viața și privindu-l acum sub perfectul cer albastru care îi încadra opera, da, a fost o emoție și o bucurie aparte. Părea bucuros, tare bucuros de oaspeții care, odată intrați în Palatul Cultural, și-au putut reaminti de clădirile proiectate de el, în cadrul unei expoziții organizată de municipalitate, unde au fost prezentate și documente si fotografii personale ale celui care tocmai îi întâmpinase la intrare. A urmat un concert festiv, vocal simfonic cu orgă, organizat de Filarmonica arădeană, unde s-au putut auzi compoziții de Beethoven, Bach, Franck și Boëllmann... și parcă o vioară venită dintr-un alt timp, de undeva din Piața Catedralei... vioara lui Ludovic Szántay.

... altul a plâns

Cu doar două-trei ore înaintea evenimentului mult așteptat din această seară, am mers, după rânduiala acestei zile de pomenire a moșilor de iarnă, la mormintele alor noștri. Și cum, cumva, după alte articole scrise despre Ludovic Szántay, a devenit ”unul de-al nostru”, am fost să îi aprindem o lumânare. Lăsasem anul trecut, un mormânt oarecum adus în normalitate de o mână de arădeni cu inimă bună... în care numele marelui arhitect fusese scos la lumină din negura nepăsării. L-am regăsit, astăzi, trist, plin de spini, doze de suc, mizerie... nepăsare.  

Foto: mormântul arhitectului, 22.02.2020

Într-o zi de 8 martie, de la care anul acesta se împlinesc 59 de ani, arhitectul Ludovic Szántay a încetat din viață fără ca pensia de merit promisă de Statul Român să mai ajungă la el. Fiica cea mică, Terezia, o coroană, un prieten, Iosif Sârbuţ, și un final pecetluit în Cimitirul Eternitatea din Arad. Cimitir unde arhitectul  Ludovic Szántay își doarme somnul de veci într-un mormânt de împrumut, al familiei Nicolae care l-a primit acolo... un mormânt trist, neîngrijit, care nu spune nimic trecătorilor despre Omul care a schimbat Aradul la față. 

Odată cu dezvelirea statuii, da, s-a făcut în sfârșit un minim efort în semn de omagiu, însă pentru o reparație morală completă lucrurile n-ar trebui să se oprească deloc aici, iar următorul pas poate că ar trebui să se îndrepte spre locul unde Ludovic Szántay își doarme somnul de veci. 

 

Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.