Două sunt sâmbetele, din parcursul anului bisericesc, rânduite a se face pomenirea generală a morților: sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne, cunoscută ca ”Moșii de iarnă”, și sâmbăta de dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt, cunoscută ca ”Moșii de vară”.

Astăzi, 18 februarie, în sâmbăta de dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți (a lăsatului sec de carne),  Biserica Ortodoxă face pomenirea moșilor și strămoșilor trecuți în viața de dincolo și pe care îi numește "adormiți". Un termen deloc întâmplător, care are înțelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Chiar Mântuitorul, când ajunge în casa lui Iair a cărui fiica de numai 12 ani murise, spune: "Nu plângeți; n-a murit, ci doarme" (Luca: 8,52).

De o frumusețe aparte această zi a pomenirii tuturor celor adormiți ai noștri, părinți, frați și surori, când, în timpul Sfântei Liturghii, urmată de slujba Parastasului, viii și morții își dau mâna nevăzut în rugăciune, fum de tâmâie, colivă și lumina lumânărilor. 

”Cei adormiți ştiu ce facem pentru ei şi simt când îi pomenim cu dragoste, punem lumânări şi flori pe mormânt şi sărutăm sfânta cruce de cu nădejdea învierii celei de obşte. Lumânările pe care le aprindem pe morminte sunt lumânările credinței și ale nădejdii creștine că sufletul omului este nemuritor, iar trupul său va învia la cea de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos” – Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

RUGĂCIUNE PENTRU CEI ADORMIȚI

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții celei nesfârșite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit! Amin!

Dumnezeu să ni-i odihnească în pace!