Cine a zis că dincolo de încercări dintre cele mai grele nu se poate reuși? Reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne au relatat pe pagina de socializare povestea de viață a tânărului Cristian, care, orfan de ambii părinți și crescut de bunică este pe cale de a-și îndeplini visul: acela de a deveni polițist de frontieră.

Rămas orfan de tată de la vârsta de doar 2 ani și de mamă la 10 ani, Cristian și-a găsit sprijinul în brațele bunicii sale, care n-a precupețit niciun efort pentru a-l ajuta să devină elev al Școlii de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră „Avram Iancu” din Oradea.

Povestea lui Cristian

Avea doar 2 ani și jumătate când tatăl lui a murit în urma unui accident. 

Atunci, familia s-a confruntat cu multe greutăți financiare, iar mama sa a fost nevoită să plece la muncă în străinătate.

Cristian a rămas în grija bunicii.

Singurele momente care-i bucurau copilăria erau acelea când bunica îi spunea „Mâine mergem la aeroport! Vine mama acasă!”

Din păcate, acest lucru se întâmpla cel mult de două-trei ori pe an…

Își aduce aminte perfect drumul către aeroport, locul unde își aștepta mama și mai ales emoția pe care o trăia când o zărea printre ceilalți pasageri.

Tot acolo, la aeroport a văzut prima dată și uniforma de polițist de frontieră.

- Mama, domnii de acolo sunt militari?

- Sunt de la Poliția de Frontieră, mamă, ei verifică pașapoartele. 

- Când o să mă fac mare ca ei vreau să fiu! Când o să vii acasă, vreau să te îmbrățișez chiar de-acolo, de la poarta aceea! Așa i-a spus mamei timp de câțiva ani.

Din păcate, la vârsta de 10 ani a primit încă o veste tragică: mama lui s-a îmbolnăvit iar medicii nu au putut face nimic să o salveze.

A rămas doar cu bunica, dar nu a renunțat la visul lui.

- O să mă fac polițist de frontieră, Bunica, așa i-am promis mamei!

- Așa să-ți ajute Dumnezeu! O să te ajut și eu cu tot ce pot, tu doar să înveți și să fii cuminte, îi răspundea bunica, cu greu potolindu-și lacrimile.

Văduvă de mulți ani, îndurerată și apăsată de grijile de zi cu zi, bunica nu s-a dat bătută! Deși lucrase o perioadă lungă la Combinatul Chimic din Turnu Măgurele, avea o pensie prea mică, așa că, pentru a câștiga ceva bani, a fost obligată să muncească în agricultură. Nu i-a fost ușor, dar a reușit să-i asigure copilului o educație frumoasă și o pregătire școlară bună.

La prima încercare, Cristian nu a luat examenul la școala Poliției de Frontieră.

Deja pentru el era prea mult, însă bunica l-a luat în brațe.

-Nu-i nimic! La anul o să reușim!

-De unde vom avea bani, bunica?

-Ne-om descurca noi,  i-a spus ea și de această dată cu greu oprindu-și lacrimile.

Și așa a fost, în anul următor Cristian a devenit elev al Școlii de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră „Avram Iancu” din Oradea. Și acesta a fost primul pas spre visul de o viață!

-Ți-am spus că o să reușim? i-a spus bunica, de data aceasta cu lacrimile bucuriei în ochi.

Acum se pregătește pentru examenul de absolvire. 

Este un elev merituos și respectuos care e convins că va ajunge să lucreze acolo unde își dorește atât de mult, la Aeroportul Internațional Henri Coandă, Otopeni - locul unde își întâmpina cu atâta bucurie mama și unde a luat naștere visul de a fi polițist de frontieră. 

Și chiar dacă mama nu va mai fi acolo să-l îmbrățișeze la sosire, Cristian știe un lucru:

- Sunt convins că de fiecare dată când voi fi de serviciu și mă voi apropia de acel loc, de acolo de Sus, mama mă va lua în brațe… Sunt mândru că știu că nu am dezamăgit-o!

Acesta este motivul pentru care Cristian are astăzi puterea să zâmbească!

„Dacă o să-l vedeți la lucru, vă rugăm să-l salutați și să vă amintiți povestea lui! Chiar merită… Felicitări, Cristian! Și noi suntem mândri de tine!”, au scris reprezentanții MAI, în încheierea relatării poveștii lui Cristian.