Sărbătoare a fost astăzi, 6 noiembrie, în Cetatea Sucevei și Rădăuților, acolo unde Sfânta Liturghie Arhierească, săvârșită de un sobor de șase Ierarhi, preoți și diaconi, a așezat timpului cununa plinirii a 500 de ani de la sfințirea bisericii cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, ctitoria lui Bogdan al III-lea Voievod și a lui Ștefăniță Voievod.

Un timp cu bine, un timp cu folos, un timp istoric căruia martori ne-am făcut și noi, arădenii, prin prezența în mijlocul credincioșilor suceveni a Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, care, sub protia Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, și cu Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Și n-am putea, ca la astfel de momente, să nu ne luăm măcar câteva clipe de tihnă și să ne întrebăm, într-un scurt arc peste timp, de câte ori se va fi auzit dintre zidurile bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, în cele cinci veacuri de existență, acel adevăr de netăgăduit că „Hristos este pacea noastră” (Efeseni 2,14), chemarea „Copilă, scoală-te!” (Luca 8, 54) sau acea pecete a vindecării: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.” (Luca 8, 48). Martora câtor rugăciuni, doruri, tristeți, mulțumiri, lacrimi, promisiuni și nădejdi de bine se va fi făcut în tot acest răstimp?

Și l-am întrebat pe Ierarhul nostru, de la această plinire a timpului, cu ce folos duhovnicesc ar trebui să rămânem. 

„Citind Evanghelia zilei, în care ni se relatează despre Învierea fiicei lui Iair (Luca 8, 41-56),  și privind la istoria de 500 de ani a Catedralei Arhiepiscopale din Suceava, biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (1522-2022), nu putem să nu ne gândim la generațiile de creștini care s-au rugat la Dumnezeu în această biserică și s-au pregătit pentru Înviere și viața veșnică, dar și la mulțimea de credincioși care, secole la rând, s-au atins de Hristos (prin Sfintele Icoane, Sfânta Euharistie... Sfintele Taine) și au primit tămăduire sufletească și trupească. Dacă este un gând cu care ar trebui să plecăm astăzi spre casele noastre, privind spre Evanghelie și spre aceast lăcaș de închinare, care a fost martor a cinci veacuri de istorie, atunci acesta ar putea fi că Sfânta Biserică este locul în care primim vindecare, har, sfințire și ”certificatul” pentru viața veșnică din Împărăția lui Dumnezeu. 

Să fim o generație care să îndrăznim, să credem și să ne ”atingem” de Hristos Domnul, spre a fi vii și a contamina și pe alții cu dragoste față de valoarea vieții adevărate.”, ne-a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

Și pentru ca cinstirea memoriei acelora care, în vremuri uneori mai puțin prielnice, au înălțat monumente cu o valoare culturală inestimabilă, recunoscută pe plan național și internațional, să fie deplină, Slujba Parastasului pentru toți aceștia, la finalul Sfintei Liturghii, a fost mai mult decât firească. Să îi auzim acolo pomeniți pe Voievozii Alexandru cel Bun, Bogdan al III-lea, Ștefăniță Vodă, Petru Rareș, Petru Șchiopu, Ieremia Movilă, Simion Movilă, Constantin Movilă și Miron Barnovschi, pe Doamnele Ana, Oltea, Maria, Elena, Elisabeta, pe Mitropoliții de la Iosif I până la Vladimir și pe Stareții acestei Sfintei Mănăstiri, de la Ierom. Mihail până la Arhim. Grigore, nu a fost deloc o simplă înșiruire de nume ci o adevărată lecție de istorie. Pentru că „istoria poporului român s-a caracterizat pe tot parcursul său printr-o strânsă și armonioasă legătură între Biserică și societate, istoria Bisericii contopindu-se cu istoria neamului românesc”, după cum avea să spună Starețul Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. 

La finalul Sfintei Liturghii și a Parstasului-lecție de istorie, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a dat citire cuvântului transmis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și a felicitat atât pe cei implicați în organizarea evenimentului cât și pe credincioșii prezenți la această sfântă sărbătoare a Catedralei Arhiepiscopale a Sucevei și Rădăuților, adăugând tuturor acestora un gând despre această zidire. 

„Mărturisește Sfântul Apostol Pavel, în Apostolul care s-a citit astăzi de la Efeseni că în Hristos orice zidire întemeiată ajunge să crească pentru a fi locaș sfânt al lui Dumnezeu, în care și noi, oamenii, suntem zidiți spre a fi locaș al Dumnezeului Celui viu în Duh. Catedrala Sfântul Gheorghe din Suceava a fost zidire bine întemeiată, pentru că a fost așezată pe fundamentul credinței în Mântuitorul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Și datorită rugăciunilor care, iată, 500 de ani au fost înalțate aici, această zidire bine așezată a devenit locaș sfânt al Dumnezeului Celui viu, împreună cu zidirea credincioșilor. Câte generații au trecut, câți domnitori, câți arhierei, câți călugări, câți dretmăritori creștini au găsit odihnă sufletească aici, fiind zidiți duhovnicește în legătură cu această sfântă și frumoasă Catedrală. Și aceasta pentru a se împlini țelul pe care îl urmărește fiecare creștin botezat și anume să devină vas binecuvântat al lui Dumnezeu în Duh.”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Teofan.

Gazda evenimentului, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepsicopul Sucevei și Rădăuților, a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru cuvânt, Ierarhilor prezenți, autorităților locale și centrale, credincioșilor și tuturor celor care s-au implicat în bunul mers al acestei sărbători, oferind totodată mai multe ordine eparhiale și medalii jubiliare. Și nici că putea Înaltpreasfinția Sa să își încheie cuvântul mai bine decât zicând: „Punct și de la capăt!”. 

6 noiembrie 2022, timp istoric prin împlinirea celor 500 de ani de la sfințirea bisericii Sf. Gheorghe a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, acest „sanctuar de spiritualitate ortodoxă și operă de artă monumentală, care reprezintă, cu mici deosebiri, o copie a ctitoriei Sfântului Voievod Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamț”, după cum avea să amintească Preafericiea Sa în cuvântul transmis. 

Un timp istoric, un timp al bucuriei pentru noi, arădenii, prin prezența Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul la acest eveniment și o rugăciune a Părintelui Patriarh, căruia datori suntem cu toții a ne alătura:

„Astăzi, la încheierea manifestărilor dedicate împlinirii a 500 de ani de la sfințirea bisericii Sf. Mare Mucenic Gheorghe, numite generic „Moștenirea Mușatină – istorie, credință, cultură”, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava să ocrotească această Catedrală și să ajute la restaurarea acestui valoros monument al artei și al spiritualității ortodoxe românești, un simbol al prezenței eternității în timp”.