În fiecare an, în prima sâmbătă din luna noiembrie, în Biserica Ortodoxă se face pomenirea, cu nădejdea Învierii şi a dobândirii vieţii veşnice, a celor adormiți, pomenire cunoscută și sub numele de Moșii de toamnă.
Astfel, pentru ”moși”, toți cei dragi ai noștri înveșniciți, Biserica a rânduit a se săvârși în această zi Sfânta Liturghie urmată de Slujba Parastasului în timpul cărora noi mijlocim înaintea lui Dumnezeu pentru ei. Rugăciunile, coliva, lumânările, fumul tămâii înălțat spre cer, vinul, colacii și toate cele împărțite pentru binele moșilor sunt dovada vie a grijii celor rămași în viață pentru sufletele celor dragi și care fac ca legătura cu ei să nu piară odată cu trecerea anilor.
Cultul morților nu este unul întâmplător ci este fundamentat pe învierea lui Hristos, care este ”începătură (a învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor” după cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola I către Corinteni. Și tot el completează, zicând ”despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde, pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.” (I Tes. 4,13-14).
Așadar, prin pomenirea morților în această zi, Biserica îşi arată speranța răspunsului bun pe care îl vor primi la Judecata de Apoi toţi oamenii înviaţi întru nădejdea Împărăţiei cerurilor.
Dumnezeu să îi odihnească în pace pe toți cei dragi ai noștri!
RUGĂCIUNE PENTRU CEI ADORMIȚI
”Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așează pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”
Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.