Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a săvârșit astăzi, 23 octombrie, Sfânta Liturghie Arhierească, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în Parohia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din cartierul arădean Bujac.
Din vremuri de demult, cumva, anume pentru timpul nostru. Cu siguranță nu este prima dată când, ascultând Apostolul și Evanghelia Duminicii în care ne aflăm, găsim cuvintele care au străbătut veacurile parcă anume tocmite pentru a da răspunsuri nouă, celor de astăzi.
Citindu-le și ascultându-le, aflăm în ele un Dumnezeu „bogat în milă”, care iubește mult, care vindecă ceea ce omenește pare de nevindecat, dar totodată un Dumnezeu care nu împovărează cu prezența acolo unde nu este dorit. Căci, deși avuseseră înaintea ochilor lor minunea vindecării fratelui lor prins în mrejele demonilor, „L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei...”.
Îl aflăm pe Dumnezeu și, într-un ușor exercițiu de imaginație, ne aflăm pe noi. Noi, cei de astăzi. Noi cei care L-am vrea scos din școli, scos din instituțiile statului, scos din inimi și scos mai cu seamă din sufletele copiilor, considerând toate cele ale Lui învechite și păguboase pentru confortul material și uitând sau făcându-ne că nu înțelegem că puterea fiecăruia dintre noi este „un dar de la Dumnezeu spre a face bine”, după cum a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în cuvântul de învățătură rostit în această a 23-a Duminică după Rusalii, în Parohia Bujac.
CUVÂNTUL IERARHULUI
Puterea omului - darul lui Dumnezeu spre a face bine
„Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă prin intermediul Sfintei Evanghelii (Luca 8, 26-39, Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor) din Duminica a 23-a după Rusalii să reflectăm la folosul duhovnicesc al învățăturii transmise nouă: de unde are El puterea să facă minuni? De unde are putere diavolul? De unde are putere omul să facă lucrări bune sau rele în viața pământească?
Ne aducem aminte din paginile Evangheliei, că Domnul Iisus Hristos a fost întrebat la un moment dat de către arhiereii, cărturarii și bătrânii poporului „cu ce putere faci acestea sau cine este Cel ce Ți-a dat această putere?”. Iar răspunsul Mântuitorului Hristos a fost pe măsura întrebării lor: Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni...? (Luca 20, 2-8). Prin acest mod de a răspunde, Domnul Hristos a dorit să evidențieze puterea lui Dumnezeu care lucrează prin oamenii aleși, precum și puterea Sa dumnezeiască.
Desigur că Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, a săvârșit lucrarea Sa mântuitoare cu putere dumnezeiască prin ființa Sa divino-umană.
Lui Dumnezeu ne rugăm ca să ne dea putere asupra vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, ca să biruim cu puterea Lui toate încercările, ispitele și necazurile.
Rugăciunea de la rânduiala Miezonopticii din sâmbete chiar descoperă această conlucrare a omului cu Dumnezeu: „Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia mea și nu m-ai dat în mâinile vrăjmașilor, ci ai mântuit din nevoi sufletul meu (...), și să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al viclenilor diavoli; ci să-l ia îngerii Tăi cei străluciți și luminați” (Ceaslov).
Din cuprinsul acestei rugăciuni vedem strădaniile oamenilor, ale noastre, adică rugăciunea pe care o adresăm lui Dumnezeu pentru a fi izbăviți de lucrarea și puterea celui rău.
Sfântul Apostol Pavel, în pericopa apostolică (Efeseni 2,4-10) ce se citește astăzi la Sfânta Liturghie, subliniază faptul că puterea noastră de a face bine vine de la Dumnezeu, prin credința noastră, care tot de la El vine: „Căci în har sunteți mântuiți, prin credință, și aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiți în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele” (2, 8-10).
Prin rugăciune și har Mântuitorul Hristos ne izbăvește de uneltirile celui rău, ne dă puterea să biruim ispitele, ne dă puterea să luptăm cu păcatul și să ne bucurăm întru smerenie, conștienți fiind de limitele noastre și de puterea Lui.
Atunci când Dumnezeu ne vindecă de o boală sau ne izbăvește dintr-un necaz, ne schimbă viața și ne îndeamnă să fim recunoscători pentru ajutorul primit de la El.
Multe binefaceri primim de al Dumnezeu, însă uităm să avem recunoștință, să-I mulțumim și să-L mărturisim ca pe Dumnezeu al iubirii, milostivirii și binefăcător făpturii umane. De aceea, în sens pedagogic Domnul Hristos ne exemplifică prin minuni și pilde ca să înțelegem învățătura și faptele Lui dumnezeiești.
Mulți demoni ne ispitesc și ne chinuiesc în această viață. Însă având puterea și harul lui Dumnezeu vom birui. Prin Sfânta Biserică, Sfintele Taine, Sfânta Cruce ș.a., avem atâta har și dar de la Dumnezeu ca să nu ne temem de puterea celui rău și de cei care fac voia lui cu atâta împătimire.
Să devenim mărturisitori ai puterii și harului lui Dumnezeu în lume, plini de dragoste și adevăr, pentru o familie mai bună, pentru o comunitate mai puternică în dragoste și slujire.”, a spus Preasfițitul Părinte Emilian Crișanul în cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor.
23 octombrie 2022, Liturghie Arhierească, Duminica a 23-a după Rusalii, Parohia „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Bujac și o Evanghelie care ne invită, nicidecum obligă, să ne cercetăm sufletele cu atenție sporită și, întorcându-ne la casele noastre, să spunem cât de mult bine ne-a făcut nouă Dumnezeu. Căci, prin harul și darul Său, teama de puterea celui rău și a celor care fac voia lui cu împătimire se risipește și se biruiește.
Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.