Ierarhii arădeni, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Timotei și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, au târnosit astăzi, în a 19-a Duminică după Rusalii, cea mai veche biserică ortodoxă română din Municipiul Arad. 

De la primele ore ale dimineții, clopotele bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Parohia Arad-Sânicolaul Mic au sunat a sărbătoare și spre bună întâmpinare a celor doi Ierarhi, adunând în fața locașului de cult, care urma să primească haina sfințeniei, soborul de preoți, diaconi și credincioși de toate vârstele anume veniți pentru importantul moment din viața comunității. Martoră de peste două veacuri a cetății, biserica din Sânnicolau Mic își va fi deschis cu la fel de multă bucurie ușile și în vremurile cele de demult, când vrednicii de pomenire Ierarhi Ioan Ignatie Papp, Andrei Magieru și Teoctist Arăpașu, viitorul Patriarh al României, i-au trecut pragul pentru a o sfinți atunci când părinții parohi, împreună cu credincioșii, i-au „oblojit” semnele trecerii timpului prin ample lucrări de restaurare. 

Întregul eveniment, slujba de târnosire cu fiecare rugăciune sau cântare a ei, o adevărată bogăție de sens. Și recunoaștem că la fiecare astfel de târnosire la care am participat s-a întâmplat ca dintre toate cele rostite sau cântate de Ierarhi, preoți și diaconi să fie „ceva” care să rămână definitoriu pentru întreaga zi. Astăzi, ceea ce Înaltpreasfințitul Părinte Timotei a rostit după ce a turnat Sfântul și Marele Mir în semnul sfintei cruci pe Sfânta Masă: „Iată, acum, ce este bun sau ce este frumos, decât numai a locui frații împreună”. Deloc o întâmplare și poate chiar deschizătoare cuvinte a căii spre Evanghelia care urma a se citi la Sfânta Liturghie. O Evanghelie care a vorbit despre iubire și care ne-a oferit tuturor celor adunați în jurul Altarului nou sfințit cheia potrivită deschiderii acelor încăperi ale sufletului care să ne ajute să fim numiți „fiii Celui Preaînalt”. 

Tot Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Timotei, în cuvântul de învățătură rostit, pornind de la exemplul bisericii astăzi împodobite cu haina luminoasă a sfințeniei, ne-a îndemnat pe toți tot astfel să ne îngrijim să ne împodobim sufletele.

„Astăzi este o zi mare pentru această parohie, însă ce este mai important este cum ne raportăm noi la biserica ce vrea să își pună o podoabă în plus. La fel cum ea este împodobită și adusă în stare cât mai bună, cu reparații, cu înnoiri, cu tot ceea ce este pentru înfrumusețare și pentru prestigiul său, tot astfel să ne împodobim și sufletele noastre. Duminica aceasta, a 19-a după Rusalii, care este numită și a Predicii de pe Munte, ne arată înălțimea la care trebuie să ajungem. 

Sfântul Apostol Pavel, în Ep. II către Corinteni cap. 11, se referă la el însuși, dar cu modestie și spre învățătura noastră se laudă nu cu cele ce le-a înfăptuit ci se laudă cu slăbiciunile sale ca să se vadă că le biruiește cu puterea lui Dumnezeu. Deci, oricât ne-am străduit noi în virtutea însușirilor noastre să biruim pe calea vieții cel mai important este să se vadă cât de mare este puterea lui Dumnezeu. Cu toate slăbiciunile pe care le avem, să credem că toate le biruiește Domnul. Acest cuvânt ne duce și la cuvântul Evangheliei, la Predica de pe Munte a Mântuitorului din care învățăm că suntem datori să lucrăm la mântuire. Să ne întrebăm ce facem noi mai mult decât alții, ce avem noi în plus ca și ortodocși? Avem cuvintele Mântuitorului: „Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea”. Cunoaștem proverbul românesc „Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu face”. Căci ce folos avem dacă dacă iubim pe aproapele noastre și el făcând același lucru? Ce folos avem dacă dăm cu împrumut cuiva cu nădejdea că vom primi înapoi? Și păgânii fac la fel. Trebuie să îi iubim pe cei ce ne urăsc pe noi, să dăm fără vreo nădejde de a primi ceva înapoi. Să ne purtăm în așa fel încât să primim răsplata cuvenită, nu de la oameni ci de la Dumnezeu care pe toate le vede în ascuns. 

Înnoirea bisericii este înnoirea credincioșilor. Ne bucurăm că am avut cu noi aici generația tânără care atât de frumos a rostit rugăciunea Tatăl nostru. Astăzi am mulțumit lui Dumnezeu că am înnoit biserica și am arătat totodată că vrem și noi să fim mai buni.  Să ne ajute Dumnezeu să ne lăudăm asemeni Sfântului Apostol Pavel, mai ales întru slăbiciunile noastre, ca să se arate în noi puterea lui Hristos.”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului.

Cuvântul Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul

Iubirea față de Dumnezeu se concretizează prin iubirea față de oameni

„Învățătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos cuprinsă în Evanghelia de la Luca 6, 31-36 (Duminica a 19-a după Rusalii), arată cum să ne comportăm față de oamenii care nu ne iubesc, ba mai mult, ne fac rău: „Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea” (Luca 6,31).

Adică, noi dorim ca oamenii să ne facă bine, să se poarte frumos, să ne ajute, să ne respecte, să ne ierte, să ne acorde cinste etc., ca unor ființe raționale și binecuvântate de Dumnezeu.

Iubirea vrăjmașilor înseamnă depășirea stării umane decăzute și imitarea atitudinii Fiului lui Dumnezeu, Care a devenit Om și a pătimit până la moarte pe Cruce pentru răscumpărarea noastră din păcat și din moarte. Astfel, Domnul Iisus Hristos Însuși ne-a dat exemplu de iubire și iertare când a fost arestat, pălmui, scuipat și omorât pe nedrept. Nu S-a gândit nicio clipă la valorile cu care ne place nouă să ne lăudăm, socotindu-ne că suntem creștini și este suficient dacă dăm dovadă de omenie, de iubire față de cei dragi ai noștri, de corectitudine în viața de zi cu zi și, mai ales, de dreptate.

Domnul Hristos ne arată concret că numai dacă îi iubim pe oameni, indiferent de atitudinea lor față de noi, devenim „fiii Celui Preaînalt” (Luca 6,35).

În Sfânta Evanghelie nu se minimalizează virtuțile aflate la îndemâna tuturor: omenia, iubirea celor dragi, cinstea și dreptatea, ci suntem chemați să depășim starea obișnuită de superficialitate a vieții, să urcăm o treaptă mai sus în asemănarea cu Dumnezeu, adică iubirea față de toți oamenii indiferent cum sunt și cum se comportă față de noi. 

Observăm că lui Dumnezeu nu Îi place să ne comportăm cu dispreț, ură, nesocotire și lipsă de iertare față de semeni. Un exemplu la îndemână este și Pilda vameșului și a fariseului (Luca 18, 10-14). Adică, să nu ne comportăm cu dispreț față de oamenii considerați de noi păcătoși. Să nu îi judecăm după viața lor aparentă, ci să ne vedem de viața și păcatele noastre, cu o grijă mai mare spre îndreptare și iubire fără patimi. 

Iubirea vrăjmașilor ne duce către asemănarea cu Dumnezeu, ne transformă viața, de dăruiește liniște, conștiință curată și spor în viața duhovnicească și creștină. Pentru că nu pot încăpea dragostea și ura în același suflet, după cum nu pot încăpea simultan în același spațiu lumina și întunericul. Tot așa nu pot avea de-a face dragostea, fie ea și îndreptată către Dumnezeu, însă cu ură față de aproapele.

A nu ne păsa cu adevărat de răul pe care ni l-au făcut oamenii și a le zâmbi, cu sufletul deschis și iertare, reprezintă o înălțare în demnitatea de creștin, o stare de împlinire a sinelui în raport cu calitatea de prieten al Domnului Hristos. 

Mesajul Mântuitorului Iisus Hristos din Evanghelia de astăzi poate fi perceput în această lumină: este ușor să fim oameni corecți, este normal să fim cinstiți, este firesc să fim oameni drepți, dar - din nefericire - nu este deloc ușor, și necesită foarte multă luptă interioară, cu noi înșine, ca să ne iubim vrăjmașii.

Ne rugăm lui Dumnezeu să depășim stările noastre nepotrivite, dăruindu-ne puterea de a ierta și iubi aproapele, călcându-ne propriul egoism și pretinsa personalitate, putând recupera relațiile cu cei care ne-au jignit, supărat și nedreptățit. Să fim capabili de iertare și împăcare, de dragoste și bunătate. 

Doamne ajută să înțelegem și să punem în practica vieții, învățătura Evangheliei de astăzi, pe calea către Împărăția lui Dumnezeu.”, este cuvântul așezat la sufletele credincioșilor de către Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

2 octombrie, Duminica a 19-a după Rusalii, târnosirea bisericii cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Parohia Arad-Sânicolaul Mic după amplele lucrări de restaurare săvârșite de Părintele Paroh Gheorghe Gligor împreună cu comunitatea pe care o păstorește.

O zi în care cu mic cu mare, autorități locale și județene, personalități ale urbei, soborul de preoți și diaconi, împreună cu Ierarhii arădeni au fost în împreună-rugăciune și sărbătoare punând înaintea lui Dumnezeu o biserică frumos înveșmântată, rod al dragostei comunității. 

O zi în care toți cei care s-au jertfit pentru această lucrare au primit recunoașterea ei din partea Arhiepiscopiei, Părintele Gheorghe Gligor fiind distins cu „Crucea Sf. Sava Brancovici”, iar ceilalți cu diplome de mulțumire sau Ordinul „Sf, Sava Brancovici” pentru mireni.

O zi în care, mai presus de orice, Evanghelia a vorbit și ne-a reamintit tuturor că singura cale de a ne numi „fiii Celui Preaînalt” este aceea de a ne iubi deopotrivă pe cei dragi și pe vrăjmașii noștri pentru că, nu-i așa, „dragostea și ura nu pot încăpea în același suflet, după cum nu pot încăpea simultan în același spațiu lumina și întunericul”.