Casa Artelor Dinu Lipatti celebrează împlinirea a 64 de ani de la premiera în România a Operei OEDIP de George Enescu. 

S-au împlinit pe  4 septembrie 2022, 64 de ani de la prima ediție a Festivalului și Concursului Internațional ”George Enescu”. Bogata istorie  a acestei manifestări muzicale singulare în lume, Festivalul „Enescu”, ajuns acum la ediția a XXV-a, în plină desfășurare (până pe 26 septembrie) a început în 1958 (4–22 septembrie), când, la trei ani de la moartea lui Enescu (4 mai 1955, Paris), s-a organizat la Bucureşti prima ediţie a festivalului și concursului care îi poartă numele. De prima ediţie, cu invitaţi de prestigiu (soliștii Yehudi Menuhin, David Oistrah, Claudio Arrau, Halina Czerny-Stefańska, Nadia Boulanger, Monique Haas, dirijorii Sir John Barbirolli, Carlo Felice Cillario, Carlo Zecchi) şi concerte memorabile, se leagă şi un alt eveniment important din istoria muzicii româneşti: premiera românească a operei Oedip de George Enescu.

La data de 22 septembrie 1958 (ora 19.00), în încheierea primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu” (4–22 septembrie 1958) la Opera Română din București (Teatrul de Operă și Balet, conform denumirii din epocă) avea loc premiera românească a operei Oedip, tragedie lirică de George Enescu, pe libretul lui Edmond Fleg. Dirijor: Constantin Silvestri. Soliști: Dirijor: Constantin Silvestri. Solişti: David Ohanesian (bariton) – Oedip; Elena Cernei (mezzosoprană) – Iocasta; Nicolae Secăreanu (bas) – Tiresias; Zenaida Pally (mezzosoprană) – Sfinxul: Ionel Tudoran (tenor) – Laios; Alexandru Enăceanu (bariton) – Creon; George Mircea (tenor) – Păstorul; Ioan Hvorov (bas) – Marele preot; Valentin Loghin (bas) – Phorbas; Jean Bănescu (bas) –Străjerul; Ladislau Konya (bariton) – Tezeu; Valentina Creţoiu (soprană) – Antigona; Maria Săndulescu (contralto) – Meropa. Maestru de cor: Gheorghe Kulibin. Scenografia: Roland Laub. Costume: Ofelia Tutoveanu. Maestru de balet: Gelu Matei Regia: Jean Rânzescu.

Spectacolul, absolut memorabil, de la montare la interpretarea excepţională a lui David Ohanesian în rolul lui Oedip, dar şi a celorlalţi cântăreţi din distribuţie, avea să se impună, rămânând timp de aproape trei decenii pe afişul Operei bucureştene (record de longevitate) şi fiind prezentat cu succes în turnee în străinătate. Montarea fusese minuţios pregătită, cu entuziasm şi cu risipă de efort. Se cânta în limba română, libretul lui Edmond Fleg fiind tradus (o traducere foarte bună, de altfel) de Emanoil Ciomac. În epoca proletcultismului nu era admisă interpretarea operelor în limba originală, considerându-se că în acest fel accesul „maselor” la cultură (slogan demagogic al comuniştilor) este îngrădit.

În ciuda acceptului dat (cu greu) de autorităţi  pentru montarea lui Oedip şi a triumfului premierei, cenzura a interzis publicarea cronicilor la acest spectacol. Respectivii responsabili cu propaganda şi ideologia comunistă s-au speriat, considerând că opera ar fi „mistică” şi e periculos să se scrie în presă despre ea. Au scăpat totuşi două sau trei articole în reviste din Cluj şi Iaşi. „Întregul spectacol se bucură de o mare închegare în toate componentele sale şi lasă impresia de neuitat a reconstituirii prin mijloace noi, muzical-dramatice, a operei noastre, a unei adevărate reprezentaţii a tragediei antice. Spiritul acestei tragedii, bine tălmăcit, trăieşte de-a lungul spectacolului «Oedip» – realizare cu care ne putem mândri şi care constituie o culme încă neatinsă în evoluţia spectacolului muzical dramatic în ţara noastră”, scria I. Văleanu (Ilie Balea) în „Tribuna”, Cluj, 27 septembrie 1958.

Istoria operei „Oedipe” de George Enescu la Opera Naţională Bucureşti este strâns legată de cea a festivalului care poartă numele marelui compozitor. Stagiunea 1958 – 1959 a fost marcată de premiera naţională a acestei opere, la două decenii de la cea mondială de la Paris (1936). 

În stagiunea 1991 – 1992 are loc o nouă montare a operei „Oedipe” la Opera Naţională Bucureşti, în regia Cătălinei Buzoianu, scenografia arh. Cătălin I. Arbore, maestru de cor: Stelian Olariu şi coregrafia: Adina Cezar. A fost o stagiune care a debutat din nou sub semnul Festivalului Internaţional „George Enescu”, aflat la ediţia a XII-a. Era reluarea unui spectacol montat de Cătălina Buzoianu în Elveţia, la Lucerna. Distribuţia acestei noi premiere ONB a fost: Attila Kovacs (Oedipe), Adrian Ştefănescu (Tiresias), Dan Zancu (Creon), Florin Diaconescu (Păstorul), Paul Basacopol (Marele Preot), Pompeiu Hărăşteanu (Phorbas), George Pănescu (Străjerul), Dorin Mara (Tezeu), Gabriel Năstase (Laios), Gabriela Drăguşin (Iocasta), Ecaterina Ţuţu (Sfinxul), Melania Ghioaldă (Antigona).

Cu prilejul celei de-a XIII-a ediţii a Festivalului Internaţional „George Enescu”, în stagiunea 1995 – 1996, opera „Oedipe” revine pe scena Operei Naţionale Bucureşti într-o viziune de avangardă, semnată de regizorul Andrei Şerban. La pupitrul dirijoral s-a aflat maestrul Cornel Trăilescu, decorurile au fost semnate de Cătălin I. Arbore, costumele de Viorica Petrovici, maestru de cor: Stelian Olariu, coregrafia: Răzvan Mazilu. Distribuţia conţinea nume noi faţă de producţia anterioară: Sever Barnea (Oedipe tânăr), Nicolae Urdăreanu (Oedipe bătrân), Anatol Covali (Păstorul), Valentin Vasiliu (Phorbas / Paznicul), Emil Iuraşcu (Tezeu), Lucia Cicoară (Sfinxul), Dorina Cheşei (Antigona), Mihaela Agachi (Meropa).

Din nou cu prilejul Festivalului Internaţional „George Enescu”, în stagiunea 2003 – 2004, este prezentat un nou „Oedipe” pe scena Operei Naţionale Bucureşti. Este vorba despre „Oedipe” în regia lui Petrika Ionescu, scenografia: arh. Cătălin I. Arbore, maestru de cor: Stelian Olariu, coregrafia: Francisc Valkay. O nouă distribuţie preia tradiţia prezentării acestei lucrări: Ştefan Ignat (Oedipe), Horia Sandu (Tiresias), Iordache Basalic, Ionuţ Pascu (Creon), Marian Someşan, Valentin Racoveanu (Păstorul), Ştefan Schuller (Marele Preot), Mihnea Lamatic (Paznicul), Mihai Lazăr (Laios), Aura Twarowska, Oana Andra (Iocasta), Daniela Denschlag (Sfinxul), Simona Neagu (Antigona), Adriana Alexandru (Meropa), Francisc Valkay (Bătrânul orb).

Această producţie, de amploare, spectaculoasă, precede coproducţia ONB - Théâtre du Capitole din Toulouse, în regia lui Nicolas Joel, prezentată în 2009. Decorurile au aparţinut lui Ezio Frigerio, costume – France Squarciapino, lighting design – Vinicio Cheli. Dirijorul spectacolului a fost Oleg Caetani, iar maestrul de cor Stelian Olariu. Distribuţia acestei reprezentaţii, din data de 30 august 2009, a fost: Oedipe – Franck Ferrari, Marele Preot – Stefan Schuller, Păstorul – Valentin Racoveanu, Iocasta – Oana Andra, Laios – Mihai Lazăr, Tiresias – Horia Sandu, Phorbas – Pompeiu Hărăşteanu, Meropa – Adriana Alexandru, Paznicul – Mihnea Lamatic, Sfinxul – Ecaterina Ţuţu, Antigona – Crina Zancu, Tezeu – Vicenţiu Ţăranu, Creon – Ionuţ Pascu, O femeie tebană – Sidonia Nica.  Indiferent de montările de factură diferită ale acestei opere, lucrarea reprezintă una dintre mărcile prin care Opera Naţională Bucureşti s-a prezentat de-a lungul timpului, în semn de consideraţie pentru cel mai mare compozitor român, George Enescu.

În cadrul celei de-a XX-a ediţii a Festivalului Internaţional „George Enescu”, o nouă producţie a operei „Oedipe”. 

Spectacolul a fost pus în scenă de regizoarea Anda Tabacaru Hogea şi a adus  în faţa publicului o parte dintre cei mai talentaţi artişti lirici ai Operei Naţionale Bucureşti. La pupitrul dirijoral  s-a aflat  Tiberiu Soare, scenografia  semnată de Viorica Petrovici, coregrafia de Răzvan Mazilu, iar maestru de cor, respectiv maestru cor de copii, au fost Stelian Olariu şi Vasile Corjos.

Distribuția a fost   -în rolul titular pe baritonul Ştefan Ignat, alături de Horia Sandu (Tiresias), Ionuţ Pascu (Creon), Valentin Racoveanu (Păstorul), Ştefan Schuller (Marele preot), Pompeiu Hărăşteanu (Phorbas), Mihnea Lamatic (Paznicul), Vicenţiu Ţăranu (Teseu), Mihai Lazăr (Laios), Oana Andra (Iocasta), Ecaterina Ţuţu (Sfinxul), Simona Neagu (Antigona), Antonela Bârnat (Meropa), Sidonia Nica (O femeie tebană).