Încă de la primele ore ale acestei zile, toată lumea a început a vorbi despre ”ziua perfectă” în care ne aflăm. O perfecțiune dată de formatul datei, 02.02.2020, format de care ne putem bucura o dată la o mie de ani: o zi palindrom. Citită de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga data este aceeași. 

O zi unică și perfectă, așadar! Și poate că privită din această perspectivă, este exact așa și ar trebui să ne bucurăm că îi suntem martori. Însă cum lucrurilor/întâmplărilor deosebite le stă bine a fi ”încoronate” pe măsura unicității lor, coroana așezată timpului cuprins în această zi este frumos împletită tocmai din faptul că ne aflăm în Ziua Învierii (duminica), Ziua în care femeia cananeancă se întâlnește cu Mântuitorul și află bun răspuns rugăciunii sale și mai ales Ziua în care, prin participarea la Sfânta Liturghie, fiecare dintre noi ieșim în Întâmpinarea Domnului. 

În întâmpinarea Ierarhului lor, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, au ieșit și credincioșii Parohiei Trei Insule din Arad, în această dimineață, tocmai pentru ca prin împreuna-rugăciune să Îl întâmpine pe Cel despre care Dreptul Simeon spunea că este ”mântuirea gătită înaintea feței tuturor popoarelor și lumină spre descoperire neamurilor”. 

Despre întâlnirea cu Mântuitorul, cununa sau ”coroana” zilei perfecte în al cărei timp ne aflăm astăzi, a vorbit în predică și Preasfinția Sa, așezând la sufletele celor prezenți certitudinea că faptele bune îndreptate către semenii noștri sunt prilejuri concrete de întâlnire cu Hristos. O frumoasă și binevenită paralelă făcută între Întâmpinarea Domnului și întâlnirea femeii cananeence cu Hristos. 

Cuvântul Ierarhului

În anul acesta bisericesc, Praznicul Întâmpinării Domnului (Luca 2, 21-40) este sărbătorit în Duminica a 17-a după Rusalii, numită a Cananeencei (Matei 15, 21-28), iar prin meditarea la cele două fragmente din Evanghelie, înțelegem ce înseamnă întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos și ce consecințe negative se reflectă în persoana umană care este „chinuită de diavol” (Matei 15, 22).

Pentru a ajunge la o asemenea bucurie de a-L întâmpina pe Domnul Hristos și a-L primi în viața noastră, trebuie să se nască în suflet dorința după Dumnezeu și lucrarea în așteptare a unei asemenea întâlniri.

Fecioara Maria și Dreptul Iosif ducându-L la Templu pe Pruncul Hristos, Acesta a fost întâmpinat de Dreptul Simeon și Proorocița Ana, care așteptau venirea lui Mesia. Simeon a purtat în brațe pe Fiul lui Dumnezeu, Cel prin care a fost creat universul și Care ține creația în existență.

Noi, cei botezați în numele Preasfintei Treimi, îl primim pe Hristos Dumnezeu în ființa noastră, iar de la această întâlnire până la ceea ce a constatat Sfântul Apostol Pavel despre sine: „M-am răstignit împreună cu Hristos; și nu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20), este o cale ce trebuie parcursă în har, dragoste și jertfă.

Femeia cananeeancă L-a întâmpinat pe Domnul Hristos cu o rugăciune pentru fiica ei, chinuită de demon.

Gândindu-ne la viața noastră creștină, observăm pregătirea pentru a-L întâmpina pe Dumnezeu, dar uneori și indiferența. Și astfel vedem câți demoni ne împiedică pe calea către Fiul lui Dumnezeu! Câte opreliști ne pun vrăjmașii atunci când dorim să mergem la Biserică, la Sfânta Liturghie, la Taina Spovedaniei, sau când vrem să ne rugăm dimineața ori seara și atunci când avem posibilitatea să facem o faptă bună!

Desigur, sunt multe căi prin care noi putem ieși întru întâmpinarea Domnului, atât în familie, cât și în Biserică și societate. Faptele bune îndreptate către semenii noștri (săraci, bolnavi, copii, văduve, oameni singuri ș.a.), sunt tot atâtea prilejuri de a ne întâlni cu Hristos, Care a zis: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40).

De la femeia cananeeancă, care s-a rugat pentru fiica ei, învățăm că prin rugăciunea ce o săvârșim pentru alte persoane, ne întâlnim cu Mântuitorul Iisus Hristos. De aceea, Biserica se roagă și invocă harul și ajutorul lui Dumnezeu pentru întreaga lume.

Din cele două pericope evanghelice de astăzi mai învățăm că fiecare om care se apropie de Iisus Hristos, în stare de credință, rugăciune, smerenie și pocăință, va fi ascultat și ajutat de El.

Având în vedere „Anul omagial al pastorației părinților și copiilor”, toți părinții și copiii trebuie să-L întâmpine cu inimile deschise pe Dumnezeu pentru dobândirea harului, primirea educației simțurilor și cultivarea virtuților creștine.

Să-L purtăm în noi pe Hristos, Care ne luminează viața, devenind hristofori. Prezența Domnului Hristos ne sfințește viața și lucrarea. Să-L lăsăm pe Hristos să ne inspire gândurile și faptele pentru a avea înțelepciune, blândețe, liniște, renunțarea la formele egoismului, și a cultiva dragostea, credința și frumusețea netrecătoare a vieții creștine, așa după cum Sf. Ap. Pavel spunea: „Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine” (Galateni 2,20).

O zi în a cărei perfecțiune, toți cei care au participat la Liturghia Arhierească săvârșită în biserica Parohiei Trei Insule, și cel mai probabil prin ei și cei de la casele lor, la adăpostul Praznicului Împărătesc al Întâmpinării Domnului și având ca nădejde de bun răspuns rugăciunilor înălțate deznodământul întâlnirii femeii cananeence cu Hristos, au împletit bună și de folos cunună timpului rânduit zilei de 02.02.2020. 

Un timp al nostru, petrecut între mărturia/cererea Dreptului Simeon ”Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta...” și răspunsul primit de femeia cananeancă: ”O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela”.