Național Din Arad Cultură Religie Ultima oră
Spre vrednică amintire. Părintele Sinesie Ioja din Rănușa murea, în urmă cu 64 de ani, în temnița comunistă de la Văcărești
Spre vrednică amintire. Părintele Sinesie Ioja din Rănușa murea, în urmă cu 64 de ani, în temnița comunistă de la Văcărești
03/08/2022 ⋅ 0 comentarii

Se împlinesc astăzi, 3 august, 64 de ani de când Părintele Sinesie Ioja trecea la cele veșnice în penitenciarul comunist de la Văcărești la vârsta de 42 de ani.

Ioja Sinesie s-a născut la 23 aprilie 1916, în familia preotului Romul Ioja din comuna Neagra, județul Arad. Clasele primare le-a urmat în localitatea natală, apoi pe cele gimnaziale la Brad, județul Hunedoara, pe care le-a absolvit în anul 1933. A urmat apoi cursurile Academiei Teologice din Arad pe care le-a încheiat în anul 1942. S-a căsătorit cu Eugenia Fruja, care i-a dăruit doi copii, iar în același an a fost hirotonit diacon, iar la 6 noiembrie a fost hirotonit întru preot pe seama parohiei Valea Mare, județul Arad. După moartea tatălui său, părintele Sinesie Ioja îi urmează în slujire la biserica din localitatea Rănușa.

Și a fost preotul acestei comunități până când comuniștii aveau să-l aresteze în 5 ianuarie 1949 cu vina de a-i fi ajutat pe cei care luptau împotriva regimului moscovit.

După o anchetă foarte dură, Părintele Sinesie este trimis în judecată. Chiar dacă în timpul interogatoriului a afirmat răspicat că nu a făcut parte din Mișcarea Legionară, precum i se imputase în ancheta Securității, este condamnat la 12 ani de temniță grea. Asta însemnând purtarea sa prin temnițele de la Arad, Timişoara, Târgu Ocna, Baia Sprie, Jilava, Văcăreşti. 

Despre chipul părintelui Sinesie în detenție sunt mărturii chiar de la cei împreună-întemnițați cu el și care îl așează aproape de pragul sfințeniei. 

Anastasie Berzescu, care în ianuarie-februarie 1950 avea să-l întâlnească în penitenciarul Timișoara, atunci când era transferat la penitenciarul Aiud, mărturisește în cartea „Lacrimi şi sânge. Rezistenţa anticomunistă armată din munţii Banatului”, apărută la Timișoara: „Eu am fost legat în lanțuri împreună cu părintele Ioja Sinesie, din comuna Rănușa, jud. Arad. Era un om blând si bun, cu multă dragoste față de om și cu multă credință în Dumnezeu. Suntem amândoi ferecați în lanțuri grele. Așa ne-am dus zilele, legați în cătușe și lanțuri grele. Asa am dormit, asa am mers împreună la WC. Ne uitam unul la altul cu resemnare și cu speranța că odată vom scăpa. Blândele priviri ale părintelui Sinesie mă încurajau. Era mai batrân ca mine”.

Părintele Constantin Voicescu, unul dintre supraviețuitorii tuberculoșilor rugători din gulagul românesc, mărturisește în „Viaţa religioasă în închisoarea Târgu Ocna (1950-1954)” că nu de puține ori părintele Ioja Sinesie, alături de Gherasim Iscu, Viorel Todea și Varlaam Lica îi „asista religios prin diferite slujbe, mai ales prin taina spovedaniei și îndeosebi prin Sf. Împărtășanie, adusă de afară prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Majoritatea celor care au murit au primit Sfânta Cuminecătură. Toate acestea se savârșeau pe ascuns, ferindu-ne de ochii administrației și de urechile turnătorilor. Atmosfera de catacombă! Ceea ce ne întărea sufletește și mai mult”.

În „Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi”, apărută la Editura Vremea, scriitorul Marcel Petrișor, fost deţinut politic și unul dintre cei mai cunoscuţi memorialişti ai închisorilor comuniste, scrie următoarele despre Părintele Sinesie Ioja:

„Cu o cuşmă spartă în vârful capului, prin care-i ieşea părul alb şi cu o pereche de ochelari legaţi cu o sfoară după urechi, aplecat de spate, îşi ducea osânda fără de alt gând decât acela că tot ce pătimeşte se petrece numai cu îngăduinţa Domnului. De aceea nici nu cerea altceva în rugile sale, decât să-l miluiască.

Şi totuşi, o dată mai ceru ceva, dar nu lui Dumnezeu, ci preoţilor catolici, iezuiţi, doctori în Teologie şi alte ştiinţe, care stăteau pe priciul de deasupra lui.

– Iertaţi-mă, cinstiţi părinţi! Eu sunt cel mai prost popă ortodox din lume şi aş dori să-mi spuneţi şi mie ceva teologhie, că…

Şi din ochi i se revărsă atâta lumină, încât părinţii iezuiţi rămaseră muţi.

– Părinte! încercă unul să rostească…

Dar vorba i se oprise în gât şi popa Sinesie, stânjenit şi el că-i întrerupsese din discuţie, se retrase încetişor la locul lui, lăsând să dispară din faţa lor ochelarii legaţi cu aţă şi căciula spartă.

– Ce să-i spunem noi despre teologie unui om ajuns în pragul sfinţeniei? exclamă mai târziu unul dintre iezuiţi, privind întrebător spre ceilalţi.”

Întru vrednică amintire. Astăzi, 3 august, se împlinesc 64 de ani de când Părintele Sinesie Ioja murea în penitenciarul de la Văcărești, după ce pătimise 10 ani în temnițele comuniste. 

Avea 42 de ani.


Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.