Acolo unde omul își dorește și se și străduiește, Dumnezeu binecuvântează și rânduiește. Nu este încă un an plinit de când scriam aceste rânduri și le scriam cu fireasca bucurie în fața începerii unei lucrări cu și pentru oameni, cu și pentru Dumnezeu: sfințirea pietrei de temelie pentru prima biserică ortodoxă din Sânpaul, închinată Sfinților Români. Se întâmpla într-o zi de 4 iulie a anului 2021. Mai târziu, la distanța a nici șapte luni de muncă, implicare și jertfă, ne făceam martorii momentului în care Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul sfințea clopotele acestui lăcaș de închinare. Era o frumoasă zi de 20 februarie 2022, în care acoperișul acestei biserici era doar cerul, însă zidurile înălțate și ferestrele deja conturate povesteau frumos despre lucrarea din Sânpaul și despre poporul care a dat Bisericii Sfinții astăzi prăznuiți.
Cum am fi putut lipsi, așadar, astăzi, 26 iunie 2022, în Duminica Sfinților Români, de la prima Sfântă Liturghie săvârșită aici de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Prima biserică ortodoxă din Sânpaul, prima Liturghie Arhierească, primul hram. Și pentru că Dumnezeu pictează întotdeauna prin binecuvântate „întâmplări” cele mai frumoase cununi evenimentelor de suflet, în acest an, Duminica Sfinților Români coincide cu sărbătorirea Zilei Drapelului Național, iar noi ne-am aflat chiar în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel în comunitatea din Sânpaul.
O zi care ne vorbește tuturor despre sfințenie ca „iubirea desăvârșită de Dumnezeu” și „rodirea Duhului Sfânt în neamul românesc”.
Cuvântul Ierarhului
Duminica Sfinților Români - rodirea Duhului Sfânt în neamul românesc
„Sfințenia este iubirea desăvârșită de Dumnezeu și de oameni și se dobândește prin intensitatea maximă a trăirii dragostei creștine și a tuturor valențelor ei.
A născut și poporul nostru Sfinți în Biserică, așa după cum constata Sfântul Ierarh Dosoftei în secolul al XVII-lea, în lucrarea Viața și petrecerea Sfinților.
La înălțimea celor două milenii de istorie creștină pe teritoriul țării noastre, observăm mulțimea Sfinților daco-romani și români, care împodobesc Împărăția lui Dumnezeu și ocrotesc neamul românesc în călătoria lui către Cer.
Astfel, la împlinirea a 30 de ani (1992-2022) de la canonizarea multor Sfinți români de către Biserica noastră, constatăm cu bucurie duhovnicească, faptul că cinstim liturgic Sfinții români canonizați în mai multe etape de către Sfântul Sinod.
Această duminică cuprinde în cinstire Toți Sfinții Români cunoscuți și necunoscuți, pe care îi știe Dumnezeu în Atotștiința Sa.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos cheamă la apostolat, potrivit Evangheliei (Matei 4, 18-23), pe toți cei care cred în El și în învățătura Lui prin Biserica întemeiată de El. De fapt Taina Bisericii ca trup tainic al lui Hristos este această extindere a vieții lui Hristos Dumnezeu-Omul în oameni. Biserica este întemeiată din inițiativa și prin lucrarea lui Dumnezeu Însuși pentru mânuirea oamenilor, iar Biserica Ortodoxă Română face parte din acest trup tainic și din această legătură vie cu Duhul Sfânt.
Ucenicul Domnului Iisus Hristos, Sfântul Apostol Andrei, încreștinătorul poporului nostru, a înțeles că este chemat la o misiune nu ușoară și comodă, ci aceea de a pescui oameni și comunități („Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni”, Matei 4,19) pentru Împărăția lui Dumnezeu. El a înțeles că Hristos are în Sine cuvintele vieții veșnice și împărtășește oamenilor cuvintele și harul vieții veșnice.
În această Duminică a Sfinților Români, ne aducem aminte de toți cei care au vestit și trăit Evanghelia Mântuitorului Hristos pe pământul țării noastre. Între Cruce și Înviere s-a desfășurat istoria neamului și Bisericii noastre și nădăjduim să continue în mărturisirea și trăirea adevărului de credință prin cuvânt ziditor și fapte bune.
Ne bucurăm că aici, în Parohia Sânpaul de lângă cetatea Aradului, Părintele Ichim împreună cu mulți ostenitori și binefăcători au înălțat într-un timp scurt o biserică, cu hramul „Duminica Sfinților Români”, tocmai pentru a cinsti în comuniune de iubire și har pe Toți Sfinții Români din toate timpurile și locurile. Astăzi am săvârșit pentru prima dată Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohială ocrotită de Toți Sfinții Români.
Un popor de sfinți botezat în cristelnița Sfântului Apostol Andrei are bucuria, dar și responsabilitatea să nu se diminueze și nici să nu-și dilueze valorile spirituale și patrimoniale cu care a făcut istorie.
Ce ar fi neamul românesc fără Sfântul Apostol Andrei, fără Sfinții Mucenici daco-romani din Dobrogea, fără Sfinții Cuvioși trăitori în Munții Carpați, mărturisitori în Transilvania, ierarhi din toate ținuturile, voievozi ctitori și apărători ai credinței în vremuri de prigoană, cum a fost și în perioada comunistă?
Poporul nostru este ancorat în ceruri prin nașterea de sfinți, iar Cerul se deschide spre el cu binecuvântări și daruri alese rodind în români faptele credinței și iubirii față de Dumnezeu și oameni. Să ne iubim Sfinții din Biserica noastră, să le imităm viața și să-i rugăm pentru a ne inspira și ajuta în misiunea creștină ce o avem de împlinit în lume.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
26 iunie 2022, Duminica Sfinților Români, Parohia Ortodoxă din Sânpaul, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, primul hram al primei biserici ortodoxe din Sânpaul.
O zi care povește despre rodire, despre bucuria de a fi împreună și de a duce fiecare, după putință și voință, bune vestiri înaintea Tronului Ceresc.
O zi în care, în binecuvântate clipe de răgaz, ar trebui să răspundem invitației Ierarhului de a ne întreba „Ce ar fi neamul românesc fără Sfântul Apostol Andrei, fără Sfinții Mucenici daco-romani din Dobrogea, fără Sfinții Cuvioși trăitori în Munții Carpați, mărturisitori în Transilvania, ierarhi din toate ținuturile, voievozi ctitori și apărători ai credinței în vremuri de prigoană, cum a fost și în perioada comunistă?”.
O zi în care, un Sfânt al Cetății noastre, Părintele Ilarion Felea a cărui canonizare este în pregătire, coboară din Duhul Adevărului și ne spune iar și iar că „Sfinții formează cununi de lumină și armata de biruință a Bisericii. Viața lor, trăită după Evanghelie și după Hristos, rămâne pentru totdeauna cea mai ideală școală a caracterelor. Ei au urmat pe Iisus în viață și până la moarte. Toate se puteau clătina în jurul lor, numai credința lor și dragostea față de Iisus nu”.
O zi în care Evanghelia a amintit lumii că „Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă, nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă” și a îndemnat zicând „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tătăl vostru Cel din ceruri”.
Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.