Un ultim onor la veteran. Comunitatea din Sâncel, județul Alba, este de astăzi mult mai săracă: ultimul veteran de război, maior (rtg) Ioan Oniga, 99 de ani, participant în cel de Al Doilea Război Mondial, a plecat în veșnicie, la întâlnirea cu cei dragi și cu camarazii săi.

La inițiativa Cercului Militar Alba Iulia, consemnează doamna Petruța Pop și domnul Dan Ramf, un pluton al Batalionului 136 Geniu "Apulum", cu Gardă de Onoare, sub comanda locotenentului Andrei Crâșmariu, i-au prezentat ultimul onor. Slujba de înmormântare a avut loc la biserica greco-catolică din localitate. Ultima sa dorință a fost să fie înmormântat alături de cei dragi în livada gospodăriei sale. A fost așezat în acel loc, în timp ce s-au tras salve de foc și s-a cântat stingerea, după care comandantul de pluton a înmânat familiei drapelul.

La eveniment au participat, pe lângă familia îndoliată și comunitatea sânceleană, un sobor de preoți, primarul localității Sâncel, Ilie Frățilă, președintele ANCMRR, Filiala Gemina - Colonel (rtg) Nicolae Panduru și președintele AMVVD Alba, colonel (r) Daniel Albu.

Veteranul de război s-a născut pe 1 martie 1923, în Sâncel, din părinții Porfirie și Floarea. Tatăl său a luptat în Primul Război Mondial, unde a fost prizonier la italieni și apoi la englezi. Au fost cinci copii la părinți: Maria, Ana, Oana, Ioan și Floarea. 

Școala primară a urmat-o în comună, terminând șapte clase primare. 

Premilităria a făcut-o la Blaj și Sâncel, împreună cu alți tineri de vârsta lui din sat. A fost încorporat la 24 mai 1944, la Regimentul 40 Artilerie Blaj, ca telefonist, urmând mai apoi două luni de zile un curs de telefoniști la Regimentul 3 Transmisiuni din Deva, unde a învățat codul Morse, dar și funcționarea aparatelor de transmisiuni militare. A fost coleg de generație cu Frățilă Ilie, cel care a dat jertfa supremă pe front în Cehoslovacia.

La 23 august 1944 se afla la Deva. Au fost puși pe poziție în Valea Florilor, acolo, unde, mărturisea el, „aveam munți de muniție!”. Au dus lupte contra armatei germane în Transilvania, fiind alături de Divizia 3 Vânători de Munte a generalului Mociulschi, apoi în Ungaria și în Cehoslovacia până la Banka-Bistrita. La „Bratislava s-a terminat frontul”, povestea el. După 5 săptămâni de repaus, regimentul din care făcea parte, a fost trimis spre casă, fiind lăsat la vatră pe 5 decembrie 1946. 

Pentru faptele sale eroice a fost decorat cu medalia „Bărbăție și Credință”, clasa a 3-a. 

S-a căsătorit cu Nazarica în 1944, iar împreună au avut trei copii: Maria, Ioan și Pantelie. În perioada comunistă, a lucrat la CAP ca șef de echipă. A suferit mult atunci când cei doi fii ai săi au plecat, pe rând, în veșnicie.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Foto: Cercul Militar Alba Iulia / Petruța Pop / Dan Ramf