În cuprinderea timpului celor 10 zile dintre Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt aflându-ne, astăzi suntem așezați duhovnicește într-o Duminică ce ne vorbește despre Părinți și Copii, despre Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic și despre Învățători. Și toate acestea, legate tainic, prin cuvântul Evagheliei, cu trainicul liant al rugăciunii.

În vremuri tulburate de tot felul de încercări, cu Hristos Înălțat și Duhul Sfânt încă nepogorât,  ne-am putea simți pe bună dreptate însingurați și poate derutați. Însă și nesiguranța și însingurarea dispar la o nădăjduitoare privire spre calea arătată și deschisă de crucile de pe turlele bisericilor de pe întreg spațiul românesc și nu numai. 

Spre Cer, prin rugăciune, ne-a îndemnat a privi astăzi și Crucea de pe turla bisericii cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din Mândruloc, acolo unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească. Ca de obicei, în astfel de Liturghii, liniște, împăcare și duh de sărbătoare. Cum ar putea fi altfel când, într-o lume a dezbinării și însingurării, Biserica face ceea întotdeauna a făcut: invită la împreună-lucrare, unește, liniștește și împăciuiește?

Tocmai de aceea, astăzi, în Duminica Părinților și Copiilor, ea, Biserica, urmând căii deschise de Sfinții Părinți pentru consolidarea cărămizii puse la baza zilei de mâine, „îi cheamă pe părinți, educatori, învățători și profesori la o conlucrare permanentă, în spiritul comuniunii fraterne și al solidarității practice, ca educația copiilor să devină o preocupare comună majoră și pentru a răspunde nevoilor spirituale profunde ale generațiilor de copii și de tineri”, a transmis  Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul citit astăzi în toate bisericile Patriarhiei Române. 

Iar răspunsul faptic al acestei chemări, așezat în certitudinea că „în rugăciune și jertfă, Mântuitorul Hristos cuprinde, printr-o viziune de ansamblu asupra viitorului, întreaga Biserică, pe toți cei ce vor crede în El, până la sfârșitul veacurilor, prin predica Apostolilor și a urmașilor lor”, după cum a spus în cuvântul de învățătură Preasfinția Sa,  nu poate fi altceva decât cea mai frumoasă lucrare pe care noi, ca popor, o putem face privind spre ziua de mâine. 

Cuvântul Ierarhului

Cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciune și credință adevărată

„În Duminica a 7-a după Paști, numită și a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic (325), fiindcă se face amintirea lor, citim la Sfânta Liturghie Evanghelia de la Ioan (17, 1-13), ce cuprinde Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii, care a fost rostită înainte de Sfintele Sale Patimi. În aceasta observăm cele trei forme de rugăciune ale Bisericii: de laudă, de mulțumire și de cerere.

În „Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului - 2022”, în Patriarhia Română, aprofundăm faptul că modelul de săvârșire a rugăciunilor este cel arătat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. În rugăciunea arhierească, Hristos Se prezintă Tatălui ca jertfă pentru noi: „Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit”.

În prima parte, Hristos Domnul S-a rugat pentru Sine: Domnul Hristos Îi cere Tatălui să-L preaslăvească cu slava dumnezeiască, în calitate de Om, nu de Dumnezeu. Ca Dumnezeu, El o avea: „Și acum preaslăvește-Mă Tu, Părinte, la Tine însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea”.

Să fim atenți că Domnul Iisus Hristos este responsabil cu împărțirea vieții veșnice. Nu poți să-L cunoști pe Tatăl și să intri în comuniune cu El, făcând abstracție de Fiul și de Duhul Sfânt. 

În partea a doua a rugăciunii, Iisus Se roagă pentru Apostoli: „Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt”.

În Rugăciunea lui Iisus avem lumea, universul, la înălțimea ofrandei. Rugăciunea este rostită la Cina cea de Taină, unde Mântuitorul Hristos Se face jertfă în lumea pe care o va aduce ofrandă, împreună cu El, Tatălui Ceresc: „Părinte Sfinte, îți aduc această lume și mai ales pe om în acești ucenicii ai Tăi; Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul”.

Ceea ce vedem la Cina cea de Taină și în Rugăciunea lui Iisus se lucrează în fiecare Sfântă Liturghie, când slujitorii pregătesc Cinstitele Daruri (prescura și vinul) la Proscomidie și se prezintă credincioșilor și lui Dumnezeu, pentru că împreună facem universul liturgic: Dumnezeu și omul. Aceste Daruri se oferă ca jertfă, iar la Epicleză este invocat harul Duhului Sfânt, care le sfințește și le transformă în Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. Sfânta Euharistie ni se oferă spre iertarea păcatelor și dobândirea vieții veșnice. Întregul univers se cuprinde în Iisus Hristos.

În rugăciune și jertfă, Mântuitorul Hristos cuprinde, printr-o viziune de ansamblu asupra viitorului, întreaga Biserică, pe toți cei ce vor crede în El, până la sfârșitul veacurilor, prin predica Apostolilor și a urmașilor lor. Domnul Hristos, în rugăciunea Sa, vrea ca Tatăl să-i iubească pe oameni întocmai ca pe Fiul Său.

Fiul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu în mod ontologic, pe când oamenii primesc calitatea aceasta prin voința lui Dumnezeu, prin har; noi suntem prin Hristos fii ai lui Dumnezeu, dar numai prin harul Duhului Sfânt.

Așa au crezut și mărturisit Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, când au alcătuit primele șase articole din Crez sau Simbolul Credinței, ca un adevăr de credință împotriva ereziei lui Arie.

Așadar, de la Domnul Hristos învățăm să ne rugăm și să dăm mărturie pentru dragostea Lui răscumpărătoare din moarte prin Cruce și Înviere, iar de la Sfinții Părinți învățăm cum să credem și să-L mărturisim pe Dumnezeu în lume.

Chiar dacă lumea în general este împărțită, indiferentă, materialistă (dar și unită, cu dragoste și credință)......, să ne rugăm ca harul și bucuria Domnului să fie depline în noi și să fim de folos oamenilor.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

5 iunie 2022, Arhiepiscopia Aradului, Liturghie Arhierească în Parohia Mândruloc, în Duminica Părinților și Copiilor și a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic; o rugăciune: ca harul și bucuria Domnului să fie depline în noi și să fim de folos oamenilor; și o invitație: aceea de a fi împreună-lucrători în Biserică pentru a putea privi demn spre ziua de mâine. 

HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!