S-a întâmplat ca adesea, în articolele publicate pe Glasul Cetății, să vorbim despre întâmpinarea pe care credincioșii din parohii, schituri sau mănăstiri o fac Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, la sosirea în lăcașul de cult. Știți deja: bucuria, emoțiile, așteptarea, florile (și transformarea lor ”rai”), întâlnirea, binecuvântările pe care am încercat a le cuprinde măcar în mică parte, în imagini și cuvinte.
Astăzi, numărând o nouă Duminică pe calea mântuirii, a 4-a după Paști, vorbim despre o altfel de întâmpinare. Pentru că dincolo de frumusețea celor mai sus enumerate, la intrarea în biserica Schitului de maici de la Bodrogu Vechi, ca într-o frumoasă îmbrățișare, Sfânta Cuvioasă Parascheva avea să facă întâmpinarea tuturor celor care au ales ca astăzi să participe la Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în biserica a cărei ocrotitoare este.
Evanghelia acestei Duminici ne vorbește despre vindecare. Și îmbrățișările vindecă. Ori, atât Cuvioasa cât și mult-milostivul Sfânt Ierarh Iacob Putneanul și Cuv. Pahomie cel Mare, astăzi prăznuiți, îmbrățișându-ne de peste veacuri prin rugăciune, mijlocire și candela vie a vieții lor, ne tulbură ”apele sufletești” atât de mult încât ne deschid calea spre vindecare. Desigur, niciodată cu forța și mereu în funcție de cât de largi lăsăm ușile sufletului deschise și de stăruința proprie întru vindecare: „Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani...”.
Despre vindecare a vorbit și Preasfinția Sa în cuvântul de învățătură rostit la Schitul Bodrogu Vechi. Despre vindecare, despre singurătate, dar și despre formalismul și neputința de a ne bucura de binele aproapelui, insistând părintește a ne sfătui ca „faptele bune să le săvârșim în orice vreme, iar legăturile noastre cu oamenii să fie guvernate mai degrabă de dragoste decât de judecată critică, mai mult de compasiune decât de suspiciune și răutate”.
Cuvântul Ierarhului
Fără formalism și răutate în Biserică și comunitate
„Hristos a Înviat!
Perioada de după Sărbătoarea Învierii Domnului ne arată că în Domnul Iisus Hristos se află izvorul vieții și al sănătății, al milostivirii și iertării păcatelor, al ridicării omului din păcat și din moarte.
În Evanghelia Duminicii Slăbănogului (Ioan 5,1-15) vedem legătura dintre păcat și boală, pe care Mântuitorul Iisus Hristos, în mod discret, în taină, ca duhovnic și doctor de suflete o semnalează omului paralizat, vindecat de El: „Iată te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău” (Ioan 5,14).
Din relatarea Sfântului Evanghelist Ioan înțelegem că Domnul Hristos săvârșește două lucrări importante: vindecă trupul slăbănogului (38 de ani de boală) și vindecă pe iudeii bolnavi de ipocrizie, formalism, răutate și invidie, care considerau că prin însănătoșirea slăbănogului s-a încălcat ziua de odihnă a sâmbetei.
La suferința omului paralizat se mai adaugă și singurătatea lui, fiindcă era singur într-o mulțime de oameni. Slăbănogul de la Vitezda, după ce este vindecat, merge la templu să mulțumească lui Dumnezeu cu recunoștință și devine un mărturisitor al lui Iisus Hristos și al puterii Lui dumnezeiești. Sunt de apreciat răbdarea și necârtirea lui în îndelungata suferință, precum și recunoștință și mărturia lui pentru Domnul Hristos.
Nu este singura vindecare săvârșită de Mântuitorul Hristos în zi de sâmbătă. La toate aceste minuni, unii iudei au minimalizat vindecările și puterea dumnezeiască a lui Hristos și au accentuat încălcarea sâmbetei, porunca din Legea lui Moise. Obsesia iudeilor pentru sâmbătă era un pretext, o maladie, formalism și invidie. Într-o zi de sâmbătă a apărut Fiul lui Dumnezeu și a însănătoșit pe slăbănog care trăise atâtea sâmbete paralizat!! „Toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Galateni 5,14), ne învață Sfântul Ap. Pavel.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că cei care invidiau pe Iisus nu erau deranjați atât de mult de faptul că un om paralizat a fost vindecat în zi de sâmbătă, ci de faptul că Domnul Hristos a săvârșit minunea vindecării. Sub pretextul respectării sâmbetei își ascundeau invidia și răutatea lor.
Citind sau ascultând pericopa evanghelică recunoaștem pe oamenii superstițioși care nu vin duminica în mod regulat la biserică, în schimb respectă cu strictețe „tradiția” de a nu tăia cu foarfeca vinerea; nu postesc, dar au grijă să nu spele rufe în toate zilele de după Bobotează până la odovania praznicului; nu citesc Sfânta Scriptură, însă caută pe internet ghiduri populare despre ceea ce se face și nu se face în Săptămâna Patimilor și lista poate continua...
Astfel, să fim atenți că între altele, două păcate ne pândesc și pe noi: formalismul și neputința de a ne bucura de binele aproapelui. Întâlnim și astăzi oameni care caută să întunece cu răutatea și invidia lor frumosul și binele, chiar și atunci când acestea sunt evidente.
Faptele bune să le săvârșim în orice vreme, iar legăturile noastre cu oamenii să fie guvernate mai degrabă de dragoste decât de judecată critică, mai mult de compasiune decât de suspiciune și răutate.
Întâlnirea noastră cu Mântuitorul Iisus Hristos să transforme suferința bolii în speranță de vindecare și în bucuria învierii.”, a fost cuvântul și îndemnul așezat la sufletele credincioșilor de către Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
15 mai 2022, Schitul Bodrogu Vechi, o oază de liniște îmbrăcată într-un verde perfect, Duminica a 4-a după Paști, Vindecarea slăbănogului de la Vitezda, ziua de prăznuire a Sfinților Pahomie cel Mare și Iacob Putneanul. Zi în care Preasfințitul Părinte Emilian ne-a îndemnat a rămâne ancorați în Evanghelie fără vreo formă de formalism.
HRISTOS A ÎNVIAT!
Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.