Astăzi, într-o clipă de răgaz, undeva pe la orele amiezii, am hotărât să dăm o fugă până la Piața Mare din Arad pentru a lua răsaduri de roșii și vinete. 

Regula noastră de bază: de fiecare dată când mergem țintit pentru a cumpăra ceva anume, înainte de a hotărî care este taraba norocoasă, aruncăm câte un ochi pe la fiecare. În graba aia a testării pieței, la un moment dat un bătrân parcă ar fi vrut să zică ceva... dar am trecut prea repede. Căutam doar răsaduri, iar dumnealui avea cu totul altceva. 

După ce am găsit taraba potrivită atât cerințelor cât și bugetului, am convenit cu doamna că o să ne întoarcem cam în jumătate de oră. Am plecat, am rezolvat ce mai aveam în plan și ne-am întors. 

Atunci am abservat că bătrânul era exact lângă doamna cu răsadurile. Am mers întâi la dumnealui să vedem totuși ce avea de vânzare. Leuștean! 7 legături generoase de leuștean. Și pentru a înțelege exact entuziasmul în fața mărimii legăturilor, amintiți-vă că de obicei cam 3-4 fire legate cu o ață costă  3 lei. Am întrebat mai mult de curiozitate... crezând că pe puțin 10-15 lei ar fi o legătură ca aceea. Ne-a surprins spunând că 5 lei. Nu ne era musai a cumpăra astăzi, dar pentru că tot îl întrebasem, am cumpărat o legătură. Entuziasmat, ne mai întinde una... ”să fie de la el”. Cu o bucurie cum rar am întâlnit în a dărui. Am luat-o cu drag și am insistat să o plătim. A acceptat.

Eram deja la răsaduri, când a scos un portofel micuț, a așezat banii cu grijă, mulțumit. Ne privea cu drag și insistent. I-am zâmbit, ne-a zâmbit. Nu avusese plăsuță să ne dea și nici nu ne-a deranjat. Era bine, era foarte bine și așa... . Grijuliu, cu o durere de spate pe care încerca să o țină cu greu în frâu, a mers până la o tarabă vecină, la o doamnă tare luminoasă, și a rugat-o să-i dea și dumnealui o plăsuță. Cu drag i-a dat. Gândeam că i-o fi trebuind cu siguranță la ceva. Ceva-ul însă erau legăturile pe care le țineam în brațe. A venit și cu un gest părintesc m-a rugat să îl las să mi le pună în plăsuță și să îl iert că mi le dăduse așa. Doamna de la care ceruse, într-o fugă a venit și a adus una mai mare... prima fiind cu mult mai mică decât leușteanul cumpărat. Intrasem parcă într-un circuit al binelui din care nu-ți venea a te mai desprinde. Eram într-o piață. Un bătrân a vrut să ne dea ”de la el” (bonus) una dintre cele șapte legături de leuștean pe care le avea. Deși plecasem și banii îi pusese deja în portofel... grija că nu ni le pusese într-o plăsuță l-a determinat să meargă să ceară una de la o doamnă. Doamnă care, după ce îi dăduse una prea mică, s-a grăbit să ne aducă una mai mare. 

Am luat și răsadurile și pentru că ”bula” aia în care intrasem era una surprinzător de bună, doamna ne-a urat de bine și ne-a dat atât de multe sfaturi, încât recolta n-o să poată fi decât una pe măsură. 

................

Am ajuns la mașină. Am așezat cu grijă cele cumpărate. Am pornit, însă imediat ne-am dat seama că suntem deja în luna Mai. Luna în care noi, cele două jumătăți de Glasul Cetății, chiar punem leuștean pentru iarnă. Deci ce mai erau cinci legături în plus? Nimica toată. Revederea cu bătrânul care încă încerca a-și drege șalele cumva, golirea tarabei și cele câteva lacrimi ițite în ochii dumnealui, strângerea de mână și poza pe care mi-a dat voie să o fac mi-au dovedit că cele mai devreme trăite, lecția de omenie și bun-simț, fuseseră cât se poate de reale.

Arad, Piața Mare, 3 mai 2022.