„O, Cuvinte, Doamne / O, al meu dulce Fiu, /Îngroparea-ți de trei zile cum voi răbda? / Mi se rupe inima ca unei Maici. / Cine-mi va da lacrimi / Şi izvor nesecat, /Ca să plâng pe Iisus, dulcele mei Fiu?”... a strigat Fecioara, Maica Domnului.

Este Săptămâna Patimilor, este Sfânta și Marea Vineri, este ziua în care Catedrala Veche din Cetatea Aradului a devenit neîncăpătoare pentru arădenii veniți a-L prohodi pe Mântuitorul împreună cu Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul și soborul împreună-slujitor.

Denia Prohodului, Vinerea cea Mare. Este ziua când mai mult decât a-L privi, a-L asculta, a-L simți și a-L urma pe ”pe Cruce și în Înviere” ar fi de prisos. 

Căci „nu este nimic mai impresionant decât să se uite Cerul la noi, să ne ceară să fim prezenți în fața lui și să-L vedem pe Dumnezeu lucrând pentru noi”, după cum Preasfinția Sa avea să spună în Cuvântul de învățătură. 

În nemăsurata-I dragoste, El, Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, lucrează pentru noi. Pe Cruce, în Mormânt, prin Înviere. 

Noi, astăzi, L-am răstignit. Și nicidecum... „Nu-i singur Iuda vinovat / De sângele ce se dădu. / Nici marii preoţi, nici Pilat, / Ci lumea-ntreagă prin păcat! / Şi eu, şi tu...”

Cuvântul Ierarhului

Cu Dumnezeu pe Cruce și în Înviere

„Am participat la Slujba Prohodul Domnului din cadrul Deniei din Vinerea Mare și nu este nimic mai impresionant decât să se uite Cerul la noi, să ne ceară să fim prezenți în fața lui și să-L vedem pe Dumnezeu lucrând pentru noi. 

Știm oare ce face Dumnezeu pentru noi? Înțelegem ce face Dumnezeu pentru noi prin Cruce, Moarte și Înviere? 

Tot cerul, pământul și universul apasă și se sprijină pe mintea omului, pe înțelegerea lui. Înțelegerea trebuie să fie mereu așa de bine ancorată în harul lui Dumnezeu, încât omul să poarte aceste lucrări și taine la înălțimea lor.

Ce au înțeles oamenii care L-au răstignit pe Domnul Hristos? Ce au înțeles apostolii? Ce au înțeles tâlharii răstigniți împreună cu Fiul lui Dumnezeu? Unul L-a batjocorit sfidându-L: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi” (Luca 23,39), aceasta este insensibilitatea la suferința semenului, este tragedia atâtor muribunzi care mor departe de Dumnezeu, se exclud din comunicare cu El. 

Iar celălalt tâlhar, înfricoșat de îndrăzneala colegului de suferință, îl ceartă: „Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre, Acesta însă nu a făcut nimic rău” (Luca 23, 40-41), aceasta este smerenia, care nu învinovățește pe Dumnezeu pentru suferințele sale. Este pocăința: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta”.

Răspunsul Domnului Hristos mișcat de credința acestui om a fost dumnezeiesc: „Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Este ultimul suflet dobândit de Hristos înainte de a birui moartea.

Am șezut în fața Epitafului, adică a Icoanei Punerii în mormânt a Domnului și am cântat Prohodul: „În mormânt, Viață; Pus ai fost, Hristoase; Și s-au spăimântat oștirile îngerești; Plecăciunea Ta cea multă preamărind”.

Slujba Prohodului este un imn de înmormântare, dar în același timp, de nădejde și de slavă adusă lui Hristos - Dumnezeu pentru smerenia, răbdarea și dragostea Lui nesfârșită față de noi oamenii. 

Cine a fost pus în mormânt? Cel ce este Viața, Cel ce dă viață la toată făptura, Cel ce ține întreg universul prin puterea Sa, Cel ce a zis să fie lumină și s-a făcut...

Pe această planetă mică, numită Pământ, Dumnezeu S-a făcut Om și a murit pentru oameni. Taina înmormântării Mântuitorului Iisus Hristos ne descoperă dragostea nemărginită și smerită a lui Dumnezeu, Care nu vrea să fie iubit cu forța, fiindcă El poate fi acceptat sau respins.

La picioarele Crucii Domnului Hristos se aflau Ioan apostolul, ucenicul Lui, Maica Domnului și „sora mamei Lui, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena” (Ioan 19,25). Aici se desăvârșește ascultarea, dragostea și fidelitatea. Aici Maica Domnului devine ocrotitoarea tuturor celor suferinzi, năpăstuiți și nedreptățiți. Fiul ei, Domnul Hristos este „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le,  Cel ce ești necuprins”.

Sfântul Apostol Pavel arată în Epistola către Filipeni că numai sclavii, robii erau omorâți prin răstignire: „Chip de rob luând, S-a smerit pe Sine până la moarte, și încă moarte pe cruce”....și continuă, zicând: „Pentru aceea și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui Nume care este mai presus de orice nume; ca întru numele Lui tot genunchiul să se plece, al celor cerești, al celor pământești și al celor dedesubt și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” (Filipeni 2, 9-11).

Să ne răstignim duhovnicește cu Domnul Iisus Hristos spre a ne împărtăși din darul vieții și al învierii”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, în Vinerea Mare a anului 2022.

22 aprilie, Cetatea Aradului, Catedrala Veche, Prohodul Domnului. Ziua în care Cerul s-a uitat la noi și ne-a cerut să fim prezenți în fața lui și să-L vedem pe Dumnezeu lucrând pentru noi, iar noi toți, prin vocile copiilor de la Corul ”Sf. Ioan Botezătorul” al Catedralei Vechi și Corului mixt "Armonia" dirijat de domnul profesor Ovidiu Boar, ne-am așezat în fața Sfântului Mormânt și am cântat: