Suntem în Săptămâna Patimilor. Suntem în Sfânta și Marea Joi. Și indiferent de numărul locurilor, bisericilor sau mănăstirilor, în care am fi participat de-a lungul vieții la slujbele acestei Săptămâni, credem cu tărie că numitorul comun al acestora este copilăria. Pentru că indiferent de statură sau statut, indiferent de cât de mult sau de puțin avem, cât de mult sau de puțin simțim, indiferent cât de mult sau de puțin împărțim sau iubim, până nu îmbrăcăm haina copilăriei cu greu putem găsi calea acestei Săptămâni deschizătoare de Înviere. Și ne referim, desigur, la acea tresărire a inimii și bucurie de a fi prietenii Mântuitorului. Prieteni de Calea Golgotei, prieteni pe Calea Crucii. Și pentru a avea o reprezentare a ceea ce încercăm a spune, amintiți-vă de acea poză care circulă de câțiva ani în mediul online cu o fetiță care, văzând o statuie cu Hristos picat la pământ cu crucea în spate, se repede să Îl ajute, să îi ușureze purtarea Crucii. Nu a stat pe gânduri, nu a calculat beneficii sau riscuri, ci a văzut, a simțit și a acționat. Întocmai cum în anii copilăriei, atunci când în zilele Săptămânii Patimilor toaca și clopotele ne chemau la biserică și nimic altceva n-ar fi putut concura cu o astfel de chemare. Eram acolo când se făceau pregătirile pentru Paști, eram acolo când se sfințeau Paștile, eram acolo la fiecare Denie (ascultând și îngenunchind la cele 12 cutremurătoare Evanghelii sau cu cartea Prohodului într-o mână, iar în cealaltă cu flori culese din grădină pentru a I le așeza mormânt). Eram acolo cu El. Nu doar fizic, ci așa cum doar copiii o știu face.

Nu știm cât astăzi am reușit a purta acea haină a copilăriei, însă în această dimineață am participat la Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, la Catderala Veche din Cetatea Aradului. 

Liturghie Arhierească, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, Liturghie în timpul căreia Ierarhul, după rânduiala Bisericii, a scos Sfântul Agneț pentru bolnavi.

Este SFÂNTA ȘI MAREA JOI

Iar în Cuvântul de învățătură rostit astăzi, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a punctat cele patru mari popasuri ale zilei, spre care trebuie să privim cu sufletul pentru a înțelege timpul ce ne este dat a-l trăi. 

„În Sfânta și Marea Joi prăznuim și trăim patru momente greu de cuprins cu mintea noastră omenească: sfânta spălare a picioarelor ucenicilor de către Domnul Hristos; Cina cea de Taină; Rugăciunea cea mai presus de fire din Grădina Ghetsimani; vânzarea Domnului.

Sfânta spălare a picioarelor (Ioan 14), ne arată taina cea necuprinsă de minte a smereniei Domnului, „care, din nemăsurata Sa bunătate, ne-a arătat calea cea bună de urmat - smerenia - când a spălat picioarele ucenicilor Săi”. Ucenicii primesc, cu excepția lui Petru, fără probleme spălarea picioarelor. Însă niciunul nu s-a oferit să spele picioarele Mântuitorului Hristos. El, Domnul, ne dă o lecție de smerenie și de slujire a aproapelui, zicând: „N-am venit ca să Mi se slujească, ci ca Eu să slujesc”. Domnul venise pentru a spăla pe toți oamenii de întinăciunea păcatului, iar El, Sfințenia, Curăția, nu avea nevoie de spălare.

Cina cea de Taină (Ioan 14), la aceasta se arată nesfârșita dragoste și dăruire a Domnului: „Luați, mâncați acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi....; beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, care se varsă pentru voi și pentru mulți..”. Domnul Hristos a serbat cu ucenicii Săi Paștele vechi iudaic, care-L prefigura pe El, taina jertfei Lui, iar apoi a instituit Paștele cel nou, adică identificarea pâinii și vinului binecuvântate cu Trupul și Sângele Său. Prin Cina cea de Taină se întemeiază Taina Euharistiei și Taina Sfintei Liturghii, astfel, Hristos-Domnul ne arată că adevărata viață este o existență euharistică. „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea..., spre iertarea păcatelor și pentru viața de veci”.

Rugăciunea cea mai presus de fire din Grădina Ghetsimani (Ioan 17), reprezintă dialogul Fiului lui Dumnezeu cu Dumnezeu Tatăl, o rugăciune săvârșită pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. Această rugăciune este plină de învățături în care se descoperă unitatea Preasfintei Treimi și dragostea nemărginită a lui Dumnezeu față de oameni.

Vânzarea sau trădarea Domnului de către Iuda (Ioan 18), arată patima lăcomiei omului după bani, arată refuzul iubirii lui Dumnezeu. Și câți dintre noi nu îl trădăm pe Domnul prin comportamentul nostru! Cântările Deniei arată cât de mare și înspăimântător este păcatul lui Iuda...!

Participarea noastră la Sfânta Liturghie ne aduce aminte de Cina cea de Taină, de Domnul Hristos, Care se oferă jertfă nesângeroasă pentru ca noi să împărtășim spre iertarea păcatelor și dobândirea vieții veșnice. Recunoștința noastră față de Dumnezeu ar trebui să fie completă și lipsită de prejudecăți. Să stăm la masă cu Dumnezeu și să povestim despre frumusețea creației Lui”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

21 aprilie 2022, Săptămâna Patimilor, Sfânta și Marea Joi, Liturghie Arhierească la Catedrala Veche. O zi care ne aduce înaintea sufletului și a minții: sfânta spălare a picioarelor ucenicilor de către Domnul Hristos; Cina cea de Taină; Rugăciunea cea mai presus de fire din Grădina Ghetsimani; vânzarea Domnului. O zi potrivită a ne pleca genunchii și a ne ruga zicând: ”Doamne Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și a­mes­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător...”