Scriem acest articol cu multă bucurie. Cu ceva vreme în urmă, un tânăr avea să ne scrie la redacție că în curând străbunicul său, veteran de război, va împlini 100 de ani și ar dori să scriem despre acest important moment. Dubla bucurie avea să ne fie dăruită întâi de sentimentul unic de a avea încă un veteran de război ajuns la centenar, iar mai apoi de dragostea unui strănepot față de străbunicul său prin conștientizarea importanței sacrificiului făcut de acesta pentru țară. 

Vorbim despre veteranul de război Stoica Stancu, din comuna Bujoreni, județul Teleorman, și care marți, 19 aprilie, a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani. 

„A fost un tată devotat copiilor și familiei sale, iar în prezent, în ciuda vârstei sale, încă se deplasează în curte, face Sudoku și ne povestește cu lux de amănunte momentele petrecute în război. Faptul că la împlinirea unui secol de viață a avut alături familia sa, l-a facut extrem de fericit și se consideră un om împlinit”, ne-a spus Valeriu Stoica, strănepotul veteranului. 

La un ceas aniversar atât de important n-ar fi putut să lipsească reprezentanții Armatei și ai autorităților locale, motiv pentru care emoția și bucuria domnului Stoica Stancu a fost cu atât mai mare. 

Așadar, în ajunul sărbătorii, lt.col. Nica Alin-Iulian, din cadrul Centrului Militar Județean Teleorman, împreună cu c-dor(rtg) ȘTEFAN Marin, președintele Asociației Naționale a Veteranilor de Război, filiala Teleorman, și dl. Burcea Florentin, primarul comunei Bujoreni, l-au vizitat pe venerabilul veteran, înmânând-i o diplomă aniversară și alte daruri. 

Veteranul de război Stoica Stancu, participant la cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost încorporat în 1943, cu un an mai repede, la Regimentul 44 Infanterie Medgidia. După ce a făcut stagiul de instrucție de 3 luni, a fost repartizat la paza litoralului Mării Negre de atacurile rușilor. A păzit litoralul până în 23 august 1944. Iar acea zi și-o amintește foarte bine, precum și telefonul primit la 12 noaptea, la postul de pază din comuna Cuza-Vodă, județul Constanța, atunci când maiorul batalionului avea să fie informat că România a întors armele împotriva nemților. 

La fel de bine își amintește și data de 25 august 1944. A fost ziua în care a fost la un pas de moarte. A fost împușcat la doar câțiva centimetri de inimă, fapt care l-a ținut în spital pentru următoarele trei luni, timp în care familia sa se pregătea de înmormântare. Însă Dumnezeu avea alte planuri cu el, căci a rămas în viață. 

Viață ușoară nu avea să aibă nici în timpul comuniștilor, care l-au închis pe nedrept pentru o greșeală de contabilitae în cadrul CAP-ului din comună, pe care, de altfel, acesta o achitase și avea chiar și chitanța. 

Însă dincolo de război, dincolo de viața grea din timpul comunismului, veteranul de război Stoica Stancu a rămas în mijlocul familiei și al comunității ca o candelă vie. O candelă care încă revarsă lumină, de la înălțimea vârstei de 100 de ani, pentru toți cei care îl cunosc și care știu să aprecieze sacrificiul făcut pentru țară.

La mulți ani cu sănătate, domnule Stoica Stancu! Cinste și onoare!