”Povățuitor preaînțelept al călugărilor și înger pământesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, înfrânându-ți trupul cu nepătimirea și luminând inimile credincioșilor cu strălucirea virtuților tale. Pentru aceasta te-ai făcut locaș preacinstit al Sfântului Duh și în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale de la Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă”  (Tropar)

Viața Sfântului

Sfântul Cuvios Antipa s-a născut în anul 1816 în satul Calapodești, azi în județul Bacău, primind din botez numele de Alexandru. Tatăl său era Gheorghe Constantin Luchian, diacon la biserica satului, iar mama Ecaterina Manase, călugărită mai târziu sub numele Elisabeta. Rămas orfan când încă nu terminase școala, a fost nevoit să învețe meșteșugul legării de cărți, pentru a contribui la întreținerea familiei.

La vârtsa de 20 de ani s-a hotărât să îmbrățișeze viața monahală, pentru început ostenindu-se în obştea Mănăstirii Căldăruşani. Apoi s-a dus la Muntele Athos şi s-a stabilit în schitul românesc Prodromu, unde se nevoiau peste 80 de sihaştri români. Aici a deprins meşteşugul nevoinţei duhovniceşti de la cei mai aleşi călugări athoniţi, ajungând vestit în schit pentru postul şi osteneala lui. Tot aici a primit tunderea în monahism şi s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor şi al neîncetatei rugăciuni. După aproape cinsprezece ani de sihăstrie în schitul Prodromu, a trăit încă patru ani în Mănăstirea Esfigmenu. Aici primeşte marele şi îngerescul chip al schimniciei sub numele de Antipa şi este hirotonit diacon.

După o viețuire de aproape 20 de ani în Sfântul Munte, în anul 1860 se reîntoarce în Moldova. Numele său ajunge să fie cunoscut și aici, încât era căutat de mulți credincioși, pentru care era o adevărată pildă de smerenie, de dragoste și de trăire cu adevărat creștină. Văzându-se Sfântul împresurat de mulţi credincioşi, după trei ani a plecat să se închine la moaştele cuvioşilor părinţi de la Pecersca și iubind fericita linişte şi înstrăinare, în anul 1865 s-a aşezat la mănăstirea Valaam unde trăiau călugări foarte sporiţi, lucrători neîntrecuţi şi dascăli iscusiţi ai rugăciunii lui Iisus. 

După 17 ani de aspră viețuire, în ziua de 10 ianuarie 1882, Cuviosul Antipa ieroschimonahul trece la Domnul departe de țara sa, dar mereu cu gândul la ea, fiind înmormântat în gropnița mănăstirii Valaam. 

 Canonizarea şi trecerea în rândul sfinţilor a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906, după 24 de ani de la mutarea sa din viaţă. Numele său este cinstit mai ales în mânăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr athonit român trecut în rândul sfinţilor şi numărat printre cei din urmă cuvioşi părinţi ai Atonului.

În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în calendarele noastre în ziua chemării sale la Domnul, adică la 10 ianuarie, cinstindu-l ca pe un vas ales al lui Hristos.