„Acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13, 11)

Indiferent în ce aspecte ale vieții am așeza cuvintele de început ale Apostolului citit astăzi în biserici, le aflăm a fi atât de nădăjduitoare încât am putea construi din ele cel mai strașnic scut împotriva tuturor celor pământești care ne-ar putea abate de la calea mântuirii, calea către Înviere. 

Suntem astăzi, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a Lăsatului sec de brânză și în tinda Postului Mare. Și ne este, da, prilej numai bun pentru a privi cu nădejde spre „ziua care este aproape”. Nu oricum, ci lepădând lucrurile întunericului și îmbrăcându-ne cu armele luminii. Acele arme care construiesc, nu dărâmă, nu nimicesc, ci întotdeauna te cresc și niciodată nu micesc. 

Și aflat astăzi la Paraclisul Arhiepiscopal „Sfântul Apostol Andrei”, din incinta Clinicii Laser System - Vladimirescu, acolo unde împreună cu un sobor de preoți și diaconi a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul ne-a așezat aceste arme ale luminii, chiar la îndemână: postul, rugăciunea, bunătatea, iertarea și faptele bune. 

CUVÂNTUL IERARHULUI

Cu post și rugăciune către Înviere

„Sfânta Biserica a rânduit ca în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (Duminica lăsatului sec de brânză) să fie citit la Sfânta Liturghie textul evanghelic de la Sfântul Matei, 6, 14-21, un fragment din ceea ce se numește Predica de pe munte. Este de trebuință ca înaintea începerii Postului Mare să ni se reamintească în ce mod să săvârșim postul și care sunt foloasele lui.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne învață prin Evanghelia de azi despre iertare, post și milostenie. Concluzia pericopei este evidentă: „Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta”.

Domnul Hristos ne arată că dacă iertăm oamenilor care ne greșesc și Dumnezeu ne va ierta pe noi; să postim în smerenie și curăție sufletească; să facem milostenie și fapte bune prin iubirea față de oameni. De fapt și iertarea și milostenia fac parte din postul adevărat, deplin, fiindcă sunt expresii ale înfrânării și jertfei. Dincolo de postul de mâncare, cu care ne-am obișnuit, această Evanghelie ne provoacă la postul desăvârșit, nu doar al stomacului, ci și al minții, al simțurilor, al voinței, al tuturor faptelor și tentațiilor noastre păcătoase.

Dacă voim să postim cu adevărat, suntem chemați la iertare, îndreptare, care înseamnă recuperarea și reabilitarea legăturilor cu oamenii, cu prietenii, dușmanii, vecinii...

Mântuitorul Hristos ne atrage atenția că postirea trebuie făcută și cu mintea, cu rațiunea, dar și cu simțurile noastre, cu care adeseori alunecăm spre tentații păcătoase.

Milostenia este un remediu împotriva lăcomiei. Fiecare dintre noi ne simțim mai mult sau mai puțin legați de bunuri materiale și fiecare, probabil, ne trezim gândindu-ne chiar și în biserică sau la rugăciune, la bunurile noastre, care se transformă din lucruri necesare în grijă excesivă și povară. Prin milostenie combatem zgârcenia și neînfrânarea.

Duminica aceasta ne duce cu gândul la primul om, Adam, care nu a postit, după porunca dată de Dumnezeu. Oprirea de a mânca din pomul cunoștinței binelui și al răului n-a fost o simplă poruncă prohibitivă, ci ea a însemnat primul post instituit de Dumnezeu în creație, ca exercițiu spiritual pentru om, de ascultare de porunca Lui, pe de o parte și de cinstire a Sa, prin respect față de cuvântul Său, pe de altă parte.

Postul ne ajută în sănătatea sufletului și a trupului; rugăciunile neauzite să se transforme în cereri ascultate și împlinite; în luminarea minții și înțelegerea duhovnicească a lucrurilor.

Să nu ne gândim ce vom mânca sau ce nu vom mânca mâine, ci la ce vom deveni mâine prin ascultarea de Dumnezeu. Postul, rugăciunea, bunătatea, iertarea și faptele bune să ne însoțească pe calea către Înviere: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6,34)”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, la începutul Postului Mare.

6 martie 2022, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Paraclisul Arhiepiscopal din Vladimirescu, Liturghie Arhierească premergătoare celor șapte popasuri duhovnicești pe care nădăjduim, în liniște și pace, a le parcurge împreună: Duminica Ortodoxiei, Duminica Sfântului Grigore Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Duminica Sfintei Maria Egipteanca, Duminica Floriilor, pentru ca la final, în Noaptea Învierii, să putea lua și da mai departe Lumina. 

Astăzi, o zi în care chemați suntem a ne opri măcar câteva clipe din toate cele ale vremurilor și să înțelegem că „Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al cărui suflet străluceşte făclia focului Tău. Împrejur - vreme rea şi întuneric, groază şi urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace şi lumină: acolo e Hristos! Şi inima cântă: Aliluia!” (Condac 5 - Acatistul de mulțumire Slavă lui Dumnezeu pentru toate”)

O zi în care Părintele Bogdan-Ioan Tod, slujitorul Sfântului Altar al acestui Paraclis, a dat slavă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, pentru bucuria împreună-rugăciunii cu Ierarhul și soborul slujitor, pentru comuniunea deosebită cu toți cei prezenți la biserică sau... la doar câțiva pași, în incinta Clinicii unde părinții și bunicii noștri își poartă bătrânețile și neputințele. Părinți și bunici cărora Preasfinția Sa, așa cum o face întotdeauna, a mers să le aducă o binecuvântată mângâiere.

........................................

„Cât de minunat eşti în praznicul primăverii, când se trezeşte la viaţă toată făptura şi de prin mii de părţi strigă cu bucurie către Tine: Tu eşti Izvorul vieţii, tu eşti Biruitorul morţii! Mângâiate de lumina lunii şi de cântecele privighetorilor, stau văile şi codrii în veşminte de nuntă, întreaga lume este mireasa Ta, ea îl aşteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci? (Icos 3, același Acatist)