Bucuroși a ne face părtași unui nou moment de sărbătoare a Parohiei „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Mănăștur, am plecat de la primele ore ale dimineții undeva la o aruncătură de vreo 30 de minute de timp de Arad. Vremea și calea ne-au amintit fără prea mult efort de momentul în care, undeva la începutul lunii octombrie a anului trecut, pășeam pentru prima dată în biserica încredințată spre grijă și păstorire Părintelui Valentin Strâmbei. 

Atunci, Liturghie Arhierească și sfințire de lucrări, astăzi, Liturghie Arhierească și Botez. Și atunci și astăzi, toate săvârșite și duse spre Înaltul Cerului de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. 

Atunci, Învierea fiului văduvei din Nain, astăzi, Vindecarea orbului din Ierihon. Și atunci și astăzi, Evangheliile care s-au făcut auzite de la amvonul Casei lui Dumnezeu așezate sub ocrotirea Cuvioasei Parascheva au glăsuit despre minuni săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos asupra oamenilor.

Singurătate, zgomot, întuneric, credință, nădejde, iubire milostivă, lumină, mântuire, laudă. Poate, desigur, părea o simplă înșiruire de cuvinte, însă punându-le la un loc, ca într-un puzzle duhovnicesc, Evanghelia de astăzi se construiește fără prea mult efort. 

Undeva, în apropiere de Ierihon, la marginea unui drum, un om lipsit de vedere, înconjurat de propria-i singurătate, aude zgomotul unei mulțimi și întreabă ce se întâmplă. Auzind că Iisus Nazarineanul avea să treacă pe acolo, acoperă zgomotul mulțimii și strigă cu nădejdea unicei șanse de vindecare cerând miluirea. Și într-un uluitor de simplu dialog cu Fiul lui Dumnezeu primește și lumina și mântuirea. 

De pe calea Ierihonului pe cea a unei Parohii din Arhiepiscopia Aradului, cea din Mănăștur, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul avea să facă tuturor celor prezenți la Sfânta Liturghie și nu numai un îndemn numai bun de purtat în toate cele ale vieții: „Să cerem lui Dumnezeu darul vederii duhovnicești, pentru a distinge adevărul de minciună, lumina de întuneric, binele de rău, bunătatea de viclenie...”

CUVÂNTUL IERARHULUI

Doamne, ajută-ne să vedem!

„Mântuitorul nostru Iisus Hristos a săvârșit multe și nenumărate minuni pentru oameni, iar dintre cele înfăptuite în cel mai vechi oraș din lume, Ierihon, Sfinții Evangheliști au consemnat câteva dintre ele.

În Duminica a 31-a după Rusalii, la Sfânta Liturghie ne este prezentată Evanghelia vindecării unui orb (Luca 18, 35-43). Domnul Hristos mergea către Ierihon, iar la marginea orașului este strigat („Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!”) de către un orb care cerșea. Dialogul Domnului cu persoana nevăzătoare este scurt, însă consecințele sunt impresionante.

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu îl întreabă pe orb: „Ce voiești să-ți fac?”. Acesta îi răspunde scurt: „Să văd!”. Iar Domnul i-a zis: „Vezi! Credința ta te-a mântuit”. Orbul vindecat mergea după Iisus și îl slăvea pe Dumnezeu pentru darul vederii.

Ascultând relatarea acestei vindecări, mergem cu gândul la dragostea nemărginită a Mântuitorului Iisus Hristos față de oameni, dar și la credința puternică și curată a orbului.

Mulți oameni orbi a vindecat Domnul Hristos. Acestora și ascultătorilor credincioși ai Săi, le spune: „Voi sunteți lumina lumii (...); Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 14-16).

Și atunci și astăzi, Dumnezeu nu este indiferent la suferința oamenilor. El cere de la noi ascultare, credință și dragoste.

Orbul de la Ierihon se simțea singur și neajutorat, fiind bolnav și sărac. El avea credința că Iisus Hristos îi poate dărui lumina ochilor, iar Domnul prin vindecare îi schimbă starea vieții acestuia.

Credința este o stare de spirit, de convingere, cunoaștere și știință. Ea trebuie să plece dintr-un act al cunoașterii și dintr-o certitudine a conștiinței. Credința este rezultatul liber al voinței noastre, al sentimentului, al pregătirii noastre sufletești de a înțelege taina dumnezeiască și de a descoperi unirea cu Dumnezeu.

A vedea cu adevărat universul în care trăim, înseamnă a contempla creația lui Dumnezeu. A crede în iubirea lui Dumnezeu, înseamnă a vedea lucrarea Preasfintei Treimi în lume și prin oameni.

Ochiul este luminătorul trupului, iar conștiința este lumina omului. Am ochiul sănătos, văd bine, dar trupul meu fizic cu nimic nu se deosebește de al altui om. Atunci când cred și mă rog la Dumnezeu, atât trupul, cât și sufletul se luminează. Când ochii fizici, chiar dacă sunt sănătoși, nu văd dincolo de aparențe, înseamnă că avem o problemă cu sufletul, cu conștiința. De aceea, Domnul Hristos vorbește despre lumina din om, care este învăluită în întuneric, adică, conștiința. Această conștiință este o putere vie, o călăuză, un dar al lui Dumnezeu pentru om.

Credința vie luminează conștiința din om. Rugăciunea este „puterea care limpezește gândurile, curățește simțirile și întărește voința spre bine”, spunea părintele mărturisitor Ilarion Felea.

Să ne rugăm lui Dumnezeu ca să vedem cu adevărat lucrarea Lui și lumina din oameni. Să avem conștiința curată și sfințită prin har și fapte bune. Să cerem lui Dumnezeu, darul vederii duhovnicești pentru a distinge adevărul de minciună, lumina de întuneric, binele de rău, bunătatea de viclenie...

Fiind atâta confuzie, minciună și manipulare în jurul nostru, avem nevoie de credință statornică, dragoste nefățarnică și conștiință luminată de harul lui Dumnezeu.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

23 ianuarie 2022, Duminica a 31-a după Rusalii, Liturghie Arhierească în Parohia Mănăștur și Slujba de încreștinare a pruncului Părintelui Valentin Strâmbei și al doamnei preotese Loredana Strâmbei. 

Și deși întru cele de început ale articolului ce își dorește a vă aduce în case și suflete sărbătoarea de astăzi de la Mănăștur, aminteam de cele două minuni săvârșite de Mântuitorul asupra tânărului din Nain și a orbului din Ierihon, astăzi, putem spune cu bucurie că ne-am făcut părtași unei a treia minuni: aceea a încreștinării unui copil pentru care toți cei prezeți ne-am alăturat  Preasfințitului Părinte Emilian și ne-am rugat pentru cel venit „la sfânta luminare” pentru ca să „se arate el fiu al luminii și moștenitor al veșnicelor bunătăți”.

Mulți ani cu sănătate și ajutor de la Dumnezeu întru toate cele ale vieții, Andrei-Nicolae!