„Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!”, spunea Sfântul Arhidiacon Ștefan, iar ei „fremătau de furie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui (...) și strigând cu glas mare, și-au astupat urechile și au năvălit asupra lui. Și scoțându-l afară din cetate îl băteau cu pietre”.

Și numai atât citind din viața Sfântului Arhidiacon Ștefan, putem lesne a înțelege duhul și potrivnicia vremurilor în care a trăit, dar și cum cel astăzi prăznuit pe Dumnezeu L-a iubit cu adevărat și pătimirilor Lui a urmat. Primul Mucenic al Creștinismului fiind, Sfântul Arhidiacon Ștefan s-a transformat în „ușă a mucenicilor”, „îndreptător la fapte bune”, „întărirea credincioșilor” și „lauda nevoitorilor”, după cum ni-l descoperă al său Acatist. 

Descoperită a fost astăzi icoana/chipul Sfântului Ștefan, prin Cuvântul Apostolului și al Evangheliei, și la Mănăstirea Feredeu, acolo unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească. Iar acest decembrie ploios nu i-a împiedicat pe credincioși, cu mic cu mare, a lua calea Feredeului și a încerca, prin împreuna-rugăciune, să simtă cum „se deschide Cerul, cum acest dialog cu Dumnezeu depășește granițele acestei lumi, depășește Cerul înstelat și pătrunde dincolo de aparențe, având această bucurie a trăirii Cuvântului lui Dumnezeu în viața noastră.”, așa cum Preasfinția Sa avea să spună în Cuvântul de învătătură așezat la sufletele celor prezenți.

 Cuvântul Ierarhului

„Textul Evangheliei de astăzi, de la Matei 21, 33-44, nu se referă la Sfântul Arhidiacon Ștefan, ci la jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, care este temelia tuturor jertfelor. Spune acolo, în pilda pe care Mântuitorul a rostit-o, că stăpânul a trimis mai mulți lucrători și ostenitori și oamenii nu i-a primit, iar în cele din urmă l-a trimis pe fiul său și nici pe acesta nu l-au primit. Dimpotrivă, văzând că este moștenitorul viei, au căutat să îl omoare ca să moștenească ei via. Este vorba despre Mântuitorul Iisus Hristos și despre prorocii Vechiului Testament care, vestind venirea Lui, cei mai mulți au fost omorâți de poporul lui Israel pentru că nu suportau adevărul mai ales situarea unui om deasupra celorlalți. Acești proroci erau inspirați de Duhul Sfânt și grăiau lucruri adevărate. Și Mântuitorul Iisus Hristos a venit întru ale sale, dar ai Săi nu L-au primit, ci L-au judecat, condamnat la moarte și răstignit pe cruce pentru păcatele noastre. Și El Se aduce jertfă, completând acest tablou al Vechiului Testament și mai mult decât atât El este plinitorul Legii. Evanghelia aceasta este rânduită spre a fi citită astăzi pentru că este în concordanță cu mucenicia Sfântului Arhidiacon Ștefan. 

Despre această mucenicie ne vorbește Sfântul Evanghelist Luca, în Faptele Apostolilor. El relatează cu lux de amănunte (Fapte 6, 8-15; 7, 1-5; 47-60)ceea ce a vorbit Sfântul Ștefan în fața completului de judecată. Era același complet de judecată pe care l-a avut Mântuitorul Iisus Hristos. Aceiași oameni, aceiași slujitori. 

Sfântul Ștefan făcea parte dintre cei 7 diaconi, care au fost aleși pentru a sluji la mese pentru că Sfinții Apostoli nu mai făceau față și slujirii sacramentale și celei filantropice. Era un om foarte înțelept, foarte pregătit, învățând la aceeași școală a lui Gamaliel la care a învățat și Sfântul Apostol Pavel. Era un om cu puterea lui Dumnezeu, plin de Duhul Sfânt și pentru aceasta era foarte invidiat de ceilalți. A fost judecat pentru faptul că atrăgea atenția iudeilor că nu se comportă conform Legii lui Moise și ar trebui să asculte de învățătura Mântuitorului Iisus Hristos, și au început să îl marginalizeze și să îl urască. Judecându-l pe Sfântul Ștefan, acesta a arătat că el cunoaște Vechiul Testament, vorbindu-le despre Patriarhul Avraam și ceilalți doi patriarhi, Isaac și Iacov, care au fost rânduiți de Dumnezeu să povățuiască poporul ales, despre Moise și învățătura lui, la Legea primită pe Muntele Sinai, și despre jertfa lui Iosif care a fost vândut de frații săi și tirmis în Egipt. 

Sfântul Arhidiacon Ștefan le-a arătat mai marilor Sinagogii că Dumnezeu nu vrea să fie cinstit doar cu buzele, într-un chip formal, că Dumnezeu nu prețuiește materia, ci îi iubește pe oameni, pe cei care lucreză pentru El și în numele Lui, adică se sacrifică din dragoste față de Dumnezeu. 

Sfântul Ștefan era un om plin de Duhul Sfânt și a dorit să îi povățuiască pe contemporanii și mai ales pe conaționalii săi cu privire la plinirea Legii lui Moise, dar și cu privire la ascultarea față de învățătura Mântuitorului Iisus Hristos deoarece formalismul religios a fost dintotdeauna o problemă pentru oamenii care s-au crezut foarte credincioși. Și pentru poporul ales, dar și pentru urmașii lor, și pentru cei din Noul Testament. 

Atunci când nu mai ascultăm de Dumnezeu, când nu mai plinim lucrarea Lui pe pământ decât într-un chip formal, ideologic, doar de ochii lumii, se poate întâmpla ca via aceasta să o ia Dumnezeu și să o dea altora, care sunt mai vrednici ca noi. Uitându-ne în jurul nostru și chiar uitându-ne la noi putem observa că se poate întâmpla ca noi doar să împlinim postul, să venim la Biserică doar pentru că așa e tradiția, nu ca să ne rugăm, nu ca să ne împăcăm cu Dumnezeu, nu ca să-L iubim mai mult pe Dumnezeu și pe semenii noștri, ci doar pentru a împlini o rânduială. Săvârșim Utrenia pentru că asta e rânduiala moștenită, săvârșim Sfânta Liturghie și pe unii îi plictisește, iar pe alții îi împlinește din punct de vedere duhovnicesc. Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să trăiască prin noi pentru că la asta se reduce întreaga noastră viață creștină, pentru că suntem moștenitorii acestei vii, suntem slujitorii Bisericii Mîntuitorului Iisus Hristos. Avem această datorie de a lucra via, de a da roade nu numai pentru noi, ci să-L și împătășim celorlalți după cum a făcut și Sfântul Arhidiacon Ștefan, care a văzut Cerurile deschise. 

Mare lucru este să vezi Cerul deschis. Să Îl vezi pe Dumnezeu care primește rugăciunea ta. 

Importantă este trăirea lui Dumnezeu și să simțim cum se deschide Cerul, cum primește rugăciunea noastră. Să simțim rugăciunea pe care o săvârșim ca fiind un dialog al nostru cu Dumnezeu care depășește granițele acestei lumi, care depășește Cerul înstelat, care pătrunde dincolo de aparențe, că merge către Dumnezeu, având această bucurie a trăirii Cuvântului lui Dumnezeu în viața noastră. Asta ne învață Sfântul Arhidiacon Ștefan: să nu fim doar teoriticieni, să nu fim doar niște oameni care împlinesc niște rânduieli ale Bisericii, să nu fim formaliști, ci gesturile și gândurile noastre să fie însoțite de fapte bune, de trăire autentică a Evagheliei în viața noastră. 

Să ne ajute Sfântul Ștefan să vedem și noi Cerul deschis și cum Dumnezeu primește rugăciunea noastră, cum Se deschide către noi. Aceasta este bucuria, aceasta ar trebui să fie împlinirea vieții noastre. La mulți ani tuturor celor care purtați numele Sfântului Arhidiacon Ștefan!”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul astăzi, în cea de a treia zi de Crăciun.

27 decembrie 2021, Mănăstirea Feredeu, ziua de prăznuire a Sfântului Arhidiacon Ștefan, bucurie, duh de bine, colinde frumos interpretate de Părinții Diaconi, prin care ne-au îmbiat pe toți „a sta cu Dumnezeu la masă” și a aduce laude celui care     „încununatu-i-s-a creştetul cu diademă împărătească, pe urma luptelor pe care le-a pătimit pentru Hristos Dumnezeu”.