„Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie și vei să te tulburi. Deșteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce pretutindenea este și toate le plinește.”... știm, suntem în Postul Nașterii Domnului, nicidecum în Postul Mare, când se cântă acest condac din Canonul Sfântului Andrei Criteanul.

Însă, seara de aseară a avut așezat în ea ceva cu totul special. Deși nu ne aflam în Postul Mare, totuși, Slujba Privegherii săvârșită la Parohia „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Bujac a avut din așezarea slujbelor acelei perioade, iar Liturghia Arhierească ce a urmat, din aura Învierii. Și poate că nici nu-i exagerat a spune asta, privind spre cele ale vremurilor. Suntem de ceva vreme, prin necontenitele vești de boală și multe și neașteptate despărțiri de cei dragi, într-o continuă Săptămână a Patimilor, însă cum ar fi toate acestea deznădăjduitoare spre Înviere privind?

Priveghere și Liturghie Arhierească, în ceas de noapte, la Parohia din Bujac, la prăznuirea Sfintei Varvara și a Sf. Ioan Damaschin

La inițiativa Părintelui Mircea Proteasa, nu de mult instalat ca Preot Paroh în Parohia din Bujac-Arad, și a Părintelui Gabriel Streulea, dirijorul Grupului Psaltic „Sfântul Ioan Damaschin”, Ajunul prăznuirii Sfintei Varvara și a Sfântului Ioan Damaschin avea să umple biserica de credincioși care au dorit să participe la Slujba Privegherii și a Liturghiei Arhierești săvârșite de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul împreună cu un sobor de preoți și diaconi. 

Întâmpinarea Ierarhului, credincioșii de toate vârstele, preoții, diaconii, duhul de bine al serii, toate aveau să fie chiar dintru început semn al bunului răspuns dat de cei prezenți sunetului de toacă și de clopote, la capătul unei săptămâni împovărate cu toate cele ale ei. 

Liniște, odihnă, rugăciune, împăcare, iar peste toate acestea o dumnezeiască și lină cântare. Cum ar fi putut fi altfel, când răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfântul Ioan Damaschin”, aflat astăzi la ceas de sărbătoare? Își sărbătoresc astăzi ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Ioan Damaschin, și, poate tocmai de aceea cântarea lor a fost cu atât mai înălțătoare, făcând ca rugăciunile ca tămâia să se îndrepteze înaintea Lui Dumnezeu. 

La hotarul dintre Priveghere și Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a așezat la sufletele credincioșilor un cuvânt de învățătură prin care chipurile mucenicești ale Sfintei Varvara și Sfântului Ioan Damaschin să țină vie flacăra credinței din candelele sufletului tuturor celor ce s-au părtășit de el. 

„Cinstirea Sfintei Varvara și a Sfântului Ioan Damaschin se înscrie în ceea ce se numește cinstirea sfinților în Biserica noastră. Cinstirea sfinților de astăzi este deosebită pentru că ei au fost niște oameni și creștini deosebiți, cu o viață și o slujire aparte, chiar dacă nu numai Sfântul Ioan Damaschin a fost apărător al cinstirii icoanelor, și nu numai Sfânta Varvara a fost muceniță a Bisericii, după cum s-a putut observa în Sluba Litiei. Acești Sfinți se disting prin darurile lui Dumnezeu pe care le-au cultivat în viața lor.”, a spus Preasfinția Sa. 

Iar dacă vreodată ne-am întrebat până unde merge ascultarea de părinți, Preasfinția Sa, vorbind despre Sfânta Muceniță Varvara, a spus că „până la lepădarea de credință”. 

„Sfânta Varvara a fost și frumoasă și înțeleaptă, pătimind chiar din partea tatălui său, care de altfel a și martirizat-o pentru că nu a vrut să se lepede credința ei în Dumnezeu. A mărturisit cu propria viață. De aceea ceata mucenicilor și a mucenițelor este mult mai puternic ancorată în aspectele liturgice ale Bisericii: pentru că pe sângele muceniciei lor s-a așezat Biserica și s-a desfășurat pe verticală și pe orizontală. Este cinstită astăzi pentru că nu a ascultat de părinți, în mod special de tatăl ei, pentru a se lepăda de credință. Așadar, ne învață Sfânta Varvara că ascultarea de părinți merge până la lepădarea de credință. Atunci când părinții îți cer să nu mergi la Biserică, să nu-L mărturisești pe Dumnezeu, atunci încetează și ascultarea de ei.”

Cu Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin în mâini, Preasfințitul Emilian a așezat icoana Sfântului ocrotitor al Grupului psaltic arădean, care îi poartă numele și care ne atinge sufletele cu fiecare cântare, înaintea celor veniți, într-o seară de vineri, într-o biserică dintr-un cartier al Aradului, pentru a petrece un timp pentru Dumnezeu. 

„Sfântul Ioan Damaschin se remarcă prin felul său de a cinsti icoanele, chiar dacă era dintr-o familie bogată din Damasc. S-a dovedit a fi un mărturisitor al credinței, un om înțelept, un om luminat de Dumnezeu. Chiar din familie s-a arătat a fi un creștin practicant, indiferent de funcțiile avute în comunitatea din care făceau parte atât el cât și tatăl său. A ajuns împreună cu prietenul său, slujitor al familiei sale, la Mănăstirea Sfântul Sava, nu departe de Bethleem, unde s-a nevoit mulți ani. Patriarhul Ierusalimului l-a hirotonit preot și l-a pus mare predicator al Bisericii Învierii, cerându-i totodată să scrie despre cinstirea Sfintelor Icoane. 

Avem două aspecte importante în viața lui. Primul care vorbește despre smerenia și ascultarea lui. A fost Sfântul Ioan în ascultare în mănăstire și dat în grija unui bătrân înțelept și iscusit, care, chiar dacă i-a văzut mulțimea de daruri cu care era înzestrat, l-a oprit de la toate acestea. El, smerindu-se, a ascultat, însă Maica Domnului s-a arătat în vis bătrânului și l-a mustrat, cerându-i să îi dea voie ucenicului său să compună cântări în cinstea ei. Al doilea aspect este legat de propovăduirea învățăturii adevărate cu privire la cinstirea icoanelor. A scris trei Tratate despre cinstirea Sfintelor Icoane, fiind cel mai mare apărător, între ceilalți, al cinstirii acestora, iar Sfinții Părinții dădeau mărturie despre el zicînd că este ”un alt Atanasie” (cel mai mare opozant al lui Arie). La fel ca Sfântul Atanasie, Sfântul Ioan Damaschin a apărat cu prețul vieții Icoanele. Opera sa nu se cunoaște pe cât ar trebui, însă cea mai frumoasă lucrare a sa, sinteza învățăturilor Sfinților Părinți, este Dogmatica, unde a scris despre Dumnezeu, crearea lumii văzute și nevăzute, îngeri, aomeni, apă, voință, activitatea oamenilor, pogărârea la iad ș.a.. Sfântul Ioan Damaschin este ocrotitorul celor care cântă”, a spus Preasfinția Sa. 

Având deja așezate înaintea sufletelor chipurile sfințeniei celor doi sfinți astăzi prăznuiți, Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să fie buni părinți pentru copiii lor, să iubească rugăciunea și să fie ascultători de Cuvântul Evangheliei. 

În încheiere, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a felicitat Grupul psaltic arădean care poartă numele Sfântului Ioan Damaschin, urându-le tuturor celor care îl alcătuiesc putere și determinare în frumoasa misiune de a duce frumusețea cântării psaltice nu numai în bisericile din Parohiile Arhiepiscopiei Aradului, cât și în țară și în afara granițelor ei. 

3 decembrie 2021, Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, Priveghere și Liturghie Arhierească în ceas de noapte. 

Aproape de miezul nopții, o rugăciune bătea la Poarta Cerului zicând: „Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta și o desăvârșește pe ea”. Și numai gândul că, chiar și atunci când noi suntem preocupați și împrăștiați cu toate cele ale noastre, astfel de rugăciuni sunt înălțate spre Cer, nu poate decât să ne ofere certitudinea biruinței în fața oricărui obstacol.