Din Arad Religie Ultima oră
Liturghie Arhierească, rugăciune și recunoștință pentru Sfântul Nectarie, la Catedrala Veche din Cetatea Aradului
Liturghie Arhierească, rugăciune și recunoștință pentru Sfântul Nectarie, la Catedrala Veche din Cetatea Aradului
09/11/2021 ⋅ 0 comentarii

Liturghie Arhierească, rugăciune și recunoștință pentru Sfântul Nectarie, la Catedrala Veche din Cetatea Aradului. 

Cunoscut ne este că în vreme de încercare, în vreme de neputință, în vreme boală, în vreme de năpraznică teamă, cărările văzute și nevăzute către Sfinți sunt bătătorite de pașii celor care nădăjduiesc în ajutorul și mijlocirea lor. Iar unul dintre Sfinții la care cu credință și multă nădejde aleargă credincioșii este, categoric, Sfântul Nectarie. 

Nu știm câți să fie la număr oamenii care să nu fi cerut ajutorul măcar o dată, de-a lungul vieții, Sfântului Nectarie cel cunoscut ca mare făcător de minuni. De-a lungul vieții, însă cu atât mai mult acum, când veștile despre boală pândesc la fiecare colț. Tămăduitor al bolnavilor de cancer, dătător al păcii și izvorâtor al milei, vas al blândeții și tezaur al iubirii, izvor al harului și al vindecărilor, podoaba de mult preț a ierarhilor, Sfântul Nectarie este sărbătorit a doua zi după Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. 

Iar astăzi, în ziua prăznuirii sale, firesc este ca florile recunoștinței să fie duse înaintea raclei cu Moaștele sale, indiferent de distanța fizică dintre noi și aceasta. 

Aleasă floare a recunoștinței față de ajutorul pe care Dumnezeu îl arată oamenilor prin Sfântul Nectarie a fost și Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită astăzi, la Catedrala Veche din Cetatea Aradului, de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

În Cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor, Preasfințitul Părinte Emilian a subliniat că Sfânta Liturghie la care tocmai participaseră a fost săvârșită „Spre slava lui Dumnezeu și mulțumirea pe care trebuie să I-o aducem pentru tot ceea ce ne dăruiește în această viață pământească și totodată în cinstea Sfântului Ierarh Nectarie tămăduitorul, vindecătorul de boli.”

În continuare, Preasfinția Sa a reașezat la inimile credincioșilor viața Sfântului astăzi prăznuit, care se arată mare ajutător și în aceste vremuri în care ne lovim de multă suferință, de multă boală. 

 „În contextul în care este multă boală în lume și multă suferință, unul dintre marii noștri ajutători este Sf. Nectarie, care a bineplăcut înaintea lui Dumnezeu cât a trăit în această lume, pentru ca mai apoi Sfintele lui Moaște să devină purtătoare de har și purtătoare de daruri care ne ajută și pe noi. Se împlinesc anul acesta 101 ani de la mutarea sa în veșnicie. Sf. Nectarie a trăit nu de mult, între anii 1847-1920, și a fost contemporan cu mulți sfinți de-ai noștri, cu Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, Sf. Andrei Șaguna și alți sfinți din țara noastră. A fost, de asemenea, contemporan cu multe evenimente din țara noastră: Unirea Principatelor, Războiul de Independență, Autocefalia Bisericii noastre, Primul Război Mondial și Unirea de la 1918. Deci în tot acest răstimp, Sfântul Nectarie a trăit pe pământ, ca un pelerin care s-a născut în Tracia de atunci, Turcia de astăzi, și într-o familie numeroasă, fără multe posibilități materiale. A plecat la Constantinopol, după aceea a intrat în mănăstire, a devenit călugăr, a ajuns în Alexandria Egiptului, a învățat carte multă, a ajuns preot, episcop lângă Alexandria Egiptului, în ajutorul Patriarhului Alexandriei, Sofronie. Din cauza uneltirilor și vicleșugurilor unor oameni răutăcioși  a ajuns să fie exilat în Grecia. În Atena ajunge director de Seminar, iar în cele din urmă ctitorește o mănăstire de maici în Eghina, unde și-a petrecut ultimii ani din viață și unde a făcut, ca și în alte locuri, multe minuni, încă din viața trupească, pământească.”

Vorbind despre suferințele și batjocoririle venite de la oameni, Preasfinția Sa a scos în evidență răbdarea cu care Sfântul le-a primit și care i-a deschis calea spre sfințenie.

„A fost mult nedreptățit și batjocorit de oameni, de slujitorii Bisericii chiar, pentru că îl considerau un pericol sau o persoană care poate să le ia locul de în slujirile acestea bisericești sau omenești. Și de aceea mulți au umblat, ca și astăzi, cu clevetiri, cu vicleșuguri, cu minciuni, însă Sfântul a răbdat fără să cârtească. A răbdat toate nedreptățile pe care i le-au făcut colegii lui. A răbdat, s-a smerit, a crezut în puterea lui Dumnezeu și a dus o viață foarte smerită, umilă și nu întru cinstea pe care trebuia să o aibă un slujitor al lui Dumnezeu. Sfântul Nectarie a înțeles condițiile respective ale vieții, a înțeles neputințele omenești, a înțeles oamenii așa cum sunt ei și nu i-a judecat pentru faptele lor. De aceea și Dumnezeu i-a dat puterea de a face minuni, de a răbda, pentru că nu a cârtit și nu a judecat. Și așa s-a dovedit făcător de minuni, îndreptător al credinței pentru cei necredincioși și vindecător de boli pentru cei bolnavi. O mulțime de oameni îl cinsteau pentru viața lui sfântă. Chiar și oamenii din Atena și împrejurimi care, văzând că acuzele care i se aduceau dinspre Alexandria, unde a slujit ca Episcop, nu sunt adevărate, i-au cerut iertare și au apelat la ajutorul său.”

Părticele din Moaștele Sfântului Nectarie avem „din milostivirea lui Dumnezeu spre poporul român cel binecredincios” la Mănăstirea Radu-Vodă din București și în alte locuri din țară, însă, ce este cel mai important este ce învățăm din viața sa, a spus Ierarhul, și să îi cerem ajutorul, răbdători, ori de câte ori avem nevoie. 

„Învățăm de la Sfântul Nectarie că oricât de multe necazuri am avea în viață, oricât de multe boli, oricât de multe nedreptăți am primi de la oameni, să fim răbdători. Știe Dumnezeu crucea fiecăruia, știe Dumnezeu pentru ce primim, dar ne dă și putere pentru a răbda, pentru a înțelege, pentru a ne purta crucea și a birui în cele din urmă cu puterea și cu ajutorul Său. 

Așa a fost Sfântul Nectarie: batjocorit de oameni, neînțeles, nedreptățit, dar a reușit cu dragoste și bunătate să biruiască orice vicleșug al vrăjmașului, care și el lucrează prin oameni atunci când este lăsat. Suntem într-o situație nu prea fericită cu bolile din cetate, din țara noastră și din toată lumea, parcă mai mult ca oricând suntem încercați de boală și de necaz. Să nu deznădăjduim și să nu încetăm să cerem ajutorul sfinților, al Maicii Domnului, al Sfântului Nectarie, al Sfințior tămăduitori. Chiar dacă de multe ori ni se pare că nu suntem ascultați, să nu credem că ne-a uitat Dumnezeu, iar Sfinții nu ne aud. Cu răbdare să insistăm, ca niște copii care așteaptă ceva de la părinții lor.”

În încheiere, Preasfinția Sa a înălțat un gând de mulțumire pentru darurile revărsate de Dumnezeu asupra noastră prin Sfinții Săi și i-a îndemnat pe cei prezenți să se roage pentru cei aflați pe patul de suferință. 

„Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit și ne dăruiește atâtea pilde și atâția oameni care s-au nevoit și au devenit Sfinți ai Bisericii noastre. Îi mulțumim că nu ne uită și Îl rugăm să ne întărească pe noi în credință, răbdare, în virtuți și pe cei din familiie noastre, din comunitățile noastre. Să ne rugăm pentru cei bolnavi, pe care îi cunoaștem sau nu îi cunoaștem. Să ne rugăm în fiecare zi ca Dumnezeu să le dăruiască putere și sănătate, să continue viața aceasta pământească pentru a se pregăti pentru viața cerească.”

9 noiembrie 2021, Liturghie Arhierească la Catedrala „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Arad și rugăciune de mulțumire și recunoștință față de cel prin care Dumnezeu a binevoit a ne fi tuturor întocmai precum îi spune numele: „care îndulcește, care vindecă, care face bine”, Sfântul Nectarie.


Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.