Deși am putea crede că examenele sunt specifice doar învățăceilor, la o privire mai atentă aruncată spre toate cele ale vieții, putem lesne observa că, zilnic, clipă de clipă, fiecare în parte și toți împreună suntem în fața multor examene. Iar rezultatele acestor examene stau adesea în răspunsurile pe care le dăm vieții, le dăm semenilor, ni le dăm nouă și le dăm prin toate acestea lui Dumnezeu. 

Nu mai departe de ieri, în ziua Moșilor de toamnă, spre exemplu, trecut-am fiecare prin examenul ”grijii” arătate față de cei dragi mutați la cele veșnice. Iar grija a avut măsura ei: Liturghie, colivă, lumânări, flori, tâmâie și îngrijiri de morminte. Răspunsul acestui aparent examen l-am aflat fiecare dintre noi, cu prima așezare a capului pe pernă. Un răspuns care, adăugat multor altora, ne dă măsura vieții și ne arată calea.

Deloc întâmplător, rânduiala Bisericii ne pune astăzi, în fața sufletului și a minții, o pildă mai mult decât grăitoare despre un astfel de examen. 

Într-un continuu examen era Lazăr, dar nu știa. Asemenea și bogatul nemilostiv, și, evident, habar n-avea. Căci despre Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr ne-a povestit astăzi Evanghelia. Numai că, luându-i pe cei doi spre pildă nouă, ni-i înfățișează în timpul vieții pământești, trece dincolo de răspunsul dat seara înainte de culcare (și care, de altfel, ar putea fi putut fi unul salvator și îndreptător în cazul unuia dintre ei) și ni-i arată dincolo de porțile veșniciei. Ne arată, în funcție de rezultatul examenului dat în fața dreptului Judecător, răsplata. Ni-l arată pe omul zbuciumat între Rai și iad. 

Despre acest zbucium al omului între Rai și iad ne-a vorbit astăzi Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, subliniind că iubirea milostivă și viața duhovnicească trebuie să ne caracterizeze pentru examenul final.

Cuvântul Ierarhului

Omul între Rai și iad

„În această Duminică a 22-a după Rusalii, Sfânta Biserică ne oferă posibilitatea, prin lectura evanghelică de la Sfânta Liturghie, să medităm la Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31), ce a fost rostită de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos într-un context în care a spus mai multe pilde cu privire la Împărăția lui Dumnezeu și a vorbit despre smerenie, milostenie, dreptate și Judecata de apoi.

În pilda Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, Mântuitorul Hristos a vrut să arate care este destinul omului după moarte, în eternitate, și care sunt elementele care îl determină. El ne învață că după moartea trupului, sufletul trăiește și își amintește de toate faptele săvârșite în timpul vieții pe pământ.

Există Rai și iad. Chiar dacă viața omului pe pământ este trecătoare, de ea depinde viața veșnică a sufletului după despărțirea de trup.

Ce se întâmplă dincolo? Ce este dincolo? Care sunt dincolo consecințele faptelor de aici? Domnul Iisus Hristos ni-l arată pe bogat în iad. Bogatul care fusese în rai pe pământ, a ajuns dincolo în situația lui Lazăr, pentru care iadul fusese pe pământ, iar Lazăr a ajuns în rai. Sunt două persoane diferite cu două stări sociale diferite și două stări spirituale diferite.

Dumnezeu respectă libertatea omului de a-și trăi viața pe pământ în mod diferit. Însă fiecare om va fi judecat după faptele bune sau rele, încât va dobândi raiul, dacă a făcut fapte bune, sau va merge în iad, dacă a făcut fapte rele. Totuși, bogatul nemilostiv și săracul Lazăr nu au fost judecați doar pentru faptele lor, ci și după starea duhovnicească a vieții lor. Bogatul nu mulțumea lui Dumnezeu pentru darurile primite, nu făcea milostenie, era egoist, nerecunoscător și neiubitor de oameni. Săracul Lazăr era smerit, răbdător, necârtitor, mulțumind lui Dumnezeu pentru viața lui.

A murit săracul și a fost dus de îngeri în rai. A murit bogatul și a fost înmormântat... Dar, ne uităm în jurul nostru și vedem „atâta moarte”, multă boală și suferință!

Pilda aceasta ne pune față în față cu realitatea vieții de pe pământ, dar și cu existența morții sau a plecării din lumea aceasta într-un alt plan de existență. Acest lucru ne neliniștește, și mai ales că noi murim și că existența lumii continuă fără noi, ca și cum nici n-am fi fost. Nimeni nu ne mai întreabă. O vreme se mai vorbește despre noi, de bine sau de rău, și noi nici nu ne mai putem apăra. Odată ce am venit în lume cu o conștiință, cu sens, cu o familie, cu simțuri, cu gânduri, ni se pare nefiresc ca într-o zi să se termine totul și să fim îngropați în pământ și pentru totdeauna... până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.

El, Fiul lui Dumnezeu, Izvorul vieții, Care a biruit moartea și păcatul, ne spune: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11, 25-26).

În ceea ce privește pregătirea de pe pământ pentru existența de dincolo, există o dreptate a lui Dumnezeu, o lege a echității, fiecare om primind răsplata conform vieții și faptelor sale. De aceea, Mântuitorul Hristos ne atenționează, spunând, „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață... Nu vă mirați de aceasta; că vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, Și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 24; 28-29).

Astfel, trebuie să conștientizăm cât de importantă este viața noastră pe pământ ca pregătire pentru viața veșnică. Cât de folositor este să fim buni, milostivi, smeriți, răbdători și să-i iubim pe oameni.

Sfânta Evanghelie a inspirat Biserica noastră să organizeze cantine pentru săraci, bolnițe, cămine pentru bătrâni, copii, orfani, cabinete medicale și spitale.

Iubirea milostivă și viața duhovnicească trebuie să ne caracterizeze pentru examenul final din fața Judecătorului drept, Mântuitorul Iisus Hristos.

Dumnezeu spune prin Sfânta Scriptură: „...viață și moarte ți-am pus eu astăzi înainte, și binecuvântare și blestem. Alege viața, ca să trăiești tu și urmașii tăi” (Deuteronomul 30,19).”, este cuvântul pus astăzi la sufletele credincioșilor de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

31 octombrie 2021. O nouă zi, noi provocări, noi întrebări, noi examene, noi răspunsuri care, puse laolaltă, alcătuiesc bagajul cu care vom merge în fața dreptului Judecător. 

Însă până atunci, nimic nu ne împiedică a înțelege că „Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al cărui suflet străluceşte făclia focului Tău. Împrejur - vreme rea şi întuneric, groază şi urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace şi lumină: acolo e Hristos! Şi inima cântă: Aliluia!” (Acatistul de mulțumire, Condac 5).