Tot mai aproape de Peștera Bethleemului fiind și după ce Biserica ne-a dăruit ca merinde de drum pilde precum cea a bogatului căruia i-a rodit țarina, a dregătorului bogat, a talanților și a vindecării femeii gârbove, astăzi, ne face cea mai frumoasă invitație pe care am putea-o auzi vreodată: la Cina lui Dumnezeu!

Și poate tocmai pentru a ne întinde o mână de ajutor în a afla răspunsul potrivit acestei invitații printre pildele amintite ne-a presărat cu exemple ale vieților celor care au răspuns cu bucurie chemării la Cină: Sfânta Ecaterina, Sfântul Stelian, Sfântul Andrei, Sfânta Varvara, Sfântul Nicolae, Sfânta Filofteia, Sfântul Spiridon… o mica parte dintre Sfinții la care noi alergăm ori de câte ori ne aflăm în neputință sau încercare. 

În această a cincea Duminică din Postul Nașterii Domnului și a 28-a după Rusalii, invitația la Cină a venit pentru o parte dintre arădeni din Paraclisul Facultății de Teologie și nu oricum ci chiar în timpul Sfintei Liturghii Arhierești săvârșită de un sobor de preoți și diaconi condus de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.  

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a vorbit despre bogăția darurilor lui Dumnezeu și libertatea omului.

”În pregătirea noastră pentru prăznuirea Nașterii Domnului, Sfânta Biserică ne prezintă în Duminica a XXVIII-a după Rusalii o pagină a Evangheliei (Luca 14, 16-24), care are rostul de a semnala clar ce căutăm noi pe pământ, pe cine trebuie să căutăm și la ce chemare este necesar să răspundem.

Prin rostirea Pildei celor poftiți la cină, Mântuitorul Iisus Hristos se referă la lucrarea Sa de mântuire a oamenilor, precum și la viața noastră, la modul în care noi răspundem chemării lui Dumnezeu de a trăi veșnic sau nu în Împărăția Sa.

Dumnezeu Însuși este Stăpânul care ne cheamă la o cină așa de bogată, atât de mare încât poate fi și refuzată, pentru că e cina iubirii și a libertății și la ea au acces toți oamenii care o înțeleg.

Astfel, înțelegem că Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul Său (în chip de Slujitor), Care S-a făcut Om pentru a ne învăța pe noi ascultarea de Dumnezeu și slujirea Lui. Dumnezeu se implică personal și plenar și săvârșește lucrul până la capăt, încât invită pe toți oamenii la masă, după ce a adresat invitația poporului ales și a primit refuzul acestuia.

Ascultând Evanghelia înțelegem cine este Dumnezeu dăruitorul și ce anume dăruiește, având în vedere faptul că Cina semnifică tainic Împărăția lui Dumnezeu. Observăm că Cina nu este nimic altceva decât Dumnezeu Însuși pentru că El a creat totul. Ea este simbolul comuniunii, al bucuriei de a fi împreună, al iubirii și cunoașterii reciproce.

Ce răspuns dăm noi unui Dumnezeu care Se oferă fără rezerve și fără discriminare? Căutăm pretexte pentru a-L refuza: nu pot veni din cauza pământului; din cauza boilor sau din pricina femeii. Altfel spus, grijile lumești, preocuparea excesivă pentru existența biologică și uneori familia pot deveni motive pentru om de a nu răspunde chemării lui Dumnezeu la mântuire. Desigur Evanghelia se oprește aici pentru că putea să continue la infinit cu justificările și pretextele. 

Nu putem să rămânem indiferenți la chemarea lui Dumnezeu: „Veniți de luați lumină”, „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Matei 25,34); acestea sunt invitații și chemări pe care omul nu trebuie să le refuze, fiindcă țin de existența lui în veșnicie, de participarea la sfințenia și darurile lui Dumnezeu.

Chemarea la Taina Spovedaniei, la Taina Euharistiei și la viața Bisericii înseamnă pregătire pentru a primi Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos în ființa noastră spre iertarea păcatelor și dobândirea vieții veșnice.

Nu putem să-L schimbăm pe Dumnezeu cu creația Lui, cu nimic din ceea ce există, nici cu pământul, nici cu cerul. În momentul în care l-am pierdut pe Dumnezeu am pierdut totul, iar Sfântul Apostol Pavel spune: „Toate sunt ale noastre, iar noi suntem ai lui Dumnezeu” (II Corinteni 1).

Având în vedere faptul că se împlinesc 30 de ani de libertate în țara noastră, după căderea regimului comunist în decembrie 1989 și totodată avem în față darul Nașterii Domnului, Evanghelia de astăzi așează față în față libertatea omului și libertatea lui Dumnezeu. Libertatea lui Dumnezeu de a modifica planul Său și de a prefera pe alții, după ce a fost refuzat de către unii invitați, și libertatea omului, a creștinului de a refuza sau nu chemarea la ospățul iubirii milostive  și darnice a lui Dumnezeu.

Astăzi, creștinii sunt înclinați să se comporte ca oamenii din pilda Domnului, să inventeze scuze că nu mai au timp pentru rugăciune, pentru participarea la Sfintele Slujbe și pentru îngrijirea sufletului. Ne pierdem timpul cu multe lucruri lipsite de importanță, dar nu găsim timp pentru împodobirea sufletului cu har și fapte bune. Când bate clopotul și toaca, duminica sau sărbătoarea să răspundem chemării Bisericii de a participa la Cina Domnului. Când conștiința ne îndeamnă să mergem pe calea adevărului și a vieții, atunci să nu rătăcim în confuzia și întunericul lumii.

Ce bucurie mai mare poate avea omul care este chemat de Dumnezeu la Cina Sa!”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

”Vrednic este!”

Paraclisul Facultății de Teologie a fost cu atât mai plin de bucurie și emoție astăzi cu cât cei prezenți s-au putut părtăși de un moment special în timpul Sfintei Liturghii și anume hirotonia întru diacon pentru Parohia Chișineu-Criș I a profesorului de Religie Florin Adrian Pavel. Într-o frumoasă comuniune a unui altfel de frumos și bine, credincioșii au luat parte la momentul unic al familiei Pavel, părtășie atât de frumos exteriorizată în lacrimile ivite în colțuri de ochi. Și cât de frumoși sunt oamenii când plâng de emoție! O familie de profesori de Religie care astăzi, împreună cu fiul lor, a răspuns chemării la Cină, chezaș fiindu-le Ierarhul care în fața tuturor a spus ”Vrednic este!”. 

15 decembrie 2019, o nouă zi pe Calea mântuirii, în care fiecare în parte și toți împreună am primit cea mai frumoasă invitație: la Cina lui Dumnezeu!