Național Religie Ultima oră
Sfântul Ierarh Spiridon, doctorul cel fără de plată și podoaba Bisericii lui Hristos
Sfântul Ierarh Spiridon, doctorul cel fără de plată și podoaba Bisericii lui Hristos
12/12/2019 ⋅ 0 comentarii

”Soborului cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, purtătorule de Dumnezeu Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!” (Tropar)

Fiecare zi de 12 decembrie a fiecărui an parcurs pe calea mântuirii ni-l aduce spre pildă și ajutor pe Sfântul Ierarh Spiridon ”Apărătorul credinței dreptmăritorilor, scăparea celor ce năzuiesc către el, îndreptătorul credinței, ajutătorul celor necăjiți, lauda arhiereilor și a dascălilor, podoaba Bisericii lui Hristos, doctorul cel fără de plată, temelia asupra căreia s-a așezat semnul crucii, izbăvirea sufletelor noastre, mare făcător de minuni...”. 

Viața Sfântului Spiridon

Născut în jurul anului 270 în Cipru, dintr-o familie simplă, în copilărie a fost păstor de oi. Ajungând la vărsta maturității se căsătorește, devenind și tată de copii. Nu după mult timp soția sa moare, iar averea avea să o cheltuie spre odihna străinilor. În lume atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul. Pentru aceasta a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, o cetate din apropierea orașului Pafos, în împărăţia marelui Constantin şi a lui Constantie, fiul său, unde făcea minuni preaslăvite.

Spre sfârșitul vieții sale, la seceriș aflându-se Sfântul, în ceasul cel mai cumplit al arşiţei, s-a rourat capul lui, de care lucru toţi s-au minunat şi s-au mirat. După aceasta toţi perii capului său s-au schimbat şi unii s-au făcut galbeni, alţii negri, iar alţii albi, iar sfântul, pipăind capul cu mâna sa cea dreaptă, a spus celor ce erau acolo, cum că s-a apropiat vremea despărţirii sale de trup şi-i povăţuia pe toţi la fapte bune, iar mai vârtos spre dragostea lui Dumnezeu şi către aproapele.

După aceasta, trecând nu multe zile, sfântul şi dreptul său suflet l-a dat în mâinile Domnului său pe care toată viața Îl slujise cu atâta dragoste. 

Un voieşte Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii

Multe și pilduitoare sunt minunile săvârșite de Sfântul Spiridon atât în timpul vieții cât și după mutarea la Domnul, prin Sfintele sale Moaște. 

De exemplu, în fiecare an, pe 12 decembrie, papucii Sfântului Spiridon sunt schimbați. Se spune că ei se tocesc ca urmare a drumului parcurs spre vestirea lui Hristos în întreaga lume. De aici și denumirea de ”Sfântul călător”

Participând la Sinodul I Ecumenic și rămânând la o gazdă oarecare, arienii au tăiat noaptea în taină capetele celor doi cai ai lui.Făcându-se ziuă şi văzând sluga lui răutatea ce se făcuse de eretici, a spus Sfântului Spiridon. Iar el, nădăjduind spre Dumnezeu, a poruncit slugii ca să pună capetele tăiate la locul lor şi slugă, făcând degrabă ceea ce i se poruncise, a lipit capul calului celui alb, din greşeală, la cel negru şi al celui negru la cel alb şi îndată au înviat caii şi au stat pe picioarele lor. Apoi a mers Sfântul Spiridon cu dânşii pe drumul său. Poporul se mira văzând un lucru ca acela, cum calul cel negru are cap alb şi calul cel alb are cap negru, de care minune ereticii s-au ruşinat.

Pe când Insula Corfu a fost lipsită de mijloace de subzistenţă şi suferea de foame, Sfântul Spiridon a fost acela care le-a adus grâu pe vapoare: se arătă, în Sâmbăta Mare, unor căpitani şi echipajelor lor, vorbindu-le de necazul în care se afla Insula. Şi astfel, graţie acestei intervenţii a Sfântului, Insula cea deznădăjduită prăznui cu lumina bucuriei Paștele.

De asemenea, un oarecare Theodor, comerciant venit din Orient, a devenit complet orb. Cu credinţă nestrămutată s-a adăposti în locaşul Sfântului, recăpătându-și astfel vederea. 

O epidemie aducătoare de moarte a lovit Corfu şi toţi locuitorii s-au refugiat în biserica Sfântului Spiridon. Printre aceştia erau mulţi dintre cei contaminaţi, iar după legile cele nescrise ale naturii ar fi trebuit să se aneantizeze prin epidemia ce-l cuprinsese. Dar, graţie mijlocirii Sfântul Spiridon, poporul cuprins de pietate profundă fu vindecat, grabnic însănătoşindu-se.

Sau cine nu s-ar minuna auzind cum oameni căzuţi din turla bisericii, unde din evlavie la Sfânt urcaseră pentru a aprinde un foc, fost-au pană purtată pe braţe, nesuferind nici un rău?

Sfântul Spiridon a redat vederea la doi vâslaşi care fuseseră daţi afară din flota veneţiană datorită tocmai acestei infirmităţi pe care o aveau. Toţi cei care au fost martori la acest eveniment cu-adevărat minunat au fost puternic impresionaţi şi strigau: ”Mare este Spiridon, ocrotitorul Insulei Corfu!".

Multe și numai a le enumera minunile Sfântului Spiridon, ele stau ca nădejde de ajutor și alinare miilor de pelerini care caută ajutor la racla cu Moaștele sale.

 Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

 

Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.