Ni, Pa, Vu, Ga, Di, Ke, Zo, Ni... multora n-ar spune nimic toată această înșiruire. Mie îmi aduce în minte și suflet una dintre cele mai luminoase icoane vii întâlnite în anii adolescenței pe Calea Prislopului: Maica Gorgonia.

”-Hai, mami... încearcă să cânți partea asta! Ai grijă că aici era un epistrof și trebuia coborât o treaptă.”....  Mai un oligon, mai un petasti, iporoi sau hamili... digorgon sau trigorgon și multe altele, pe care cu greu le puteai înțelege și aplica la timpul potrivit. Însă ce neputință în ale înțelegerii ar fi putut rezista în fața răbdării și dragostei unui Dascăl atât de luminos și blând ca Maica Gorgonia?

O înșiruire care poate nu spune nimic dacă nu ai încercat vreodată a-i înțelege tainele, dar care îți deschide cerul potrivită dumnezeiesc la strană în cântările muzicii psaltice.

Iar cerul s-a deschis și ieri, în ziua prăznuirii Soborului Sfântului Ioan Botezătorul, pentru a o primi în obștea din cer a Prislopului și pe Maica Gorgonia. O așteptau acolo Părintele Arsenie, Măicuța Zamfira, Maica Agripina, Maica Apolinaria, Maica Timoteia... toate acele maici care au fost, poate de multe ori fără să știe, repere în viețile elevelor seminariste și care acum își odihnesc veșnicia în Poienița Prislopului.

Maica Gorgonia, profesoara de muzică psaltică în anii de început, imediat după 1990, la Seminarul Teologic ”Sfânta Ecaterina” de la Mănăstirea Prislop.

”Astăzi, pe lângă Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, putem spune că avem și soborul Maicii Gorgonia. Pentru că în ziua aceasta de plecare, de despărțire de lumea aceasta, în soborul Maicii Gorgonia se întâlnește și ziua nașterii preacuvioșiei sale dintr-o familie de nu mai puțin de nouă frați și surori, undeva în Gura Râului din părțile Sibiului; se întâlnește ziua tunderii ei în monahism și primirii numelui Sfintei Gorgonia, sora Sfântului Grigorie Teologul; se întâlnește și ziua întâlnirii ei cu Părintele nostru Arsenie Boca, ziua venirii ei aici la Prislop, a stabilirii ei aici la Prislop și toate zilele vieții ei de călugăriță exemplară, de model și de icoană pentru cele mai tinere dintre viețuitoare. 

A fost dăruită de Dumnezeu cu talantul cântării bisericești și tocmai de aceea zidul de piatră al absidei din partea dreaptă a bisericii unde zeci de ani a cântat la utrenii, Liturghii, vecernii, privegheri îl va duce ca dovadă a ostenelii ei înaintea lui Dumnezeu. 

 Maica Gorgonia a dat dovadă de smerenie, de cumințenie, de tăcere, de rugăciune, de discreție, de bunăcuviință și de ascultare. De aceea mă gândesc că astăzi în mormântul Maicii Gorgonia, în soborul Maicii Gorgonia se pun precum în mormântul lui Iosua și toate cuțitele cele de piatră ale lepădării de sine, ale ascultării și ale tăierii voii. Toate acestea se pun astăzi în mormântul și sicriul Maicii Gorgonia spre primire înaintea lui Dumnezeu și spre încununare de la Mântuitorul Iisus Hristos. Din Gura Râului în Gura Raiului de la Prislop, Maica Gorgonia a parcurs acest drum și astăzi trece în lumea de dincolo. Ne rugăm lui Dumnezeu să așeze sufletul ei ales, sufletul ei bun, sufletul ei cald împreună cu Sfinții și cu Drepții.

Dumnezeu să îi primească ostenelile și suferințele și să rămână în sufletele noastre ca o rugătoare și mijlocitoare pentru mănăstirea și obștea aceasta!”, a spus Preasfințitul Părinte Daniil Stoenescu în cuvântul de rămas bun din ziua înveșnicirii Maicii Gorgonia.

Maica Gorgonia, noua icoană așezată în veșnicia din Poienița Prislopului. Acea poieniță deasupra căreia, în serile de vară, încep să înțeleg de ce se vede cel mai frumos și dumnezeiesc cer înstelat.

Dumnezeu să ne-o odihnească în pace! 

Rămas bun, Maică Gorgonia!

Una dintre elevele dintru început ale Seminarului

Foto: Mark Georg