”Și a înviat astăzi și neamul nostru românesc, Hristos adevăratul nostru Dumnezeu…”

În dimineața zilei de duminică, 1 decembrie 1918, în fața altarului bisericii ortodoxe din Alba Iulia, înainte de începutul Marii Adunări Naționale, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Episcopul Aradului, Ioan Ignatie Papp. El a modificat obișnuita încheiere a Sfintei Liturghii, adăugând la cuvintele ”Cel ce a înviat din morți”, cuvintele: ”și a înviat astăzi și neamul nostru românesc, Hristos adevăratul nostru Dumnezeu…”, subliniind că Marea Unire era o înviere, o biruinţă şi o bucurie sfântă a poporului român.

1 decembrie 1918 – 1 decembrie 2019

România la 101 ani. Frumoasă și plină de emoție a fost astăzi Catedrala în care odinioară și-au plecat frunțile și înălțat rugăciunile pentru înfăptuirea idealului de veacuri al poporului român, credincioșii, clerul, intelectualii și cei pe drept socotiți a fi corifei ai Marii Uniri: Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop, Ioan Suciu, Ioan Ignatie Papp. 

Atunci, cei prezenţi la Alba Iulia s-au adunat să sărbătorească „bucuria zilei în care ne-a răsărit şi nouă Soarele dreptăţii, care ne este chezăşia unei vieţi viitoare ca naţiunea românească liberă şi unică îndreptăţită să dispună de soarta sa prezentă şi viitoare”, cum avea să spună în cuvântul de încheiere al Adunării din 1 decembrie de la Alba Iulia Episcopul Aradului, Ioan Ignatie Papp.

Astăzi, cei prezenți în Catedrala Veche din Cetatea Aradului s-au adunat să sărbătoarească ”bucuria zilei în care ne-a răsărit și nouă Soarele dreptății” în urmă cu 101 ani, dar și să participe, cum este firesc, într-un smerit gând de recunoștință, la slujba de Te Deum pentru eroii neamului românesc, care prin jertfa lor au înfăptuit unitatea naţională a românilor în anul 1918.

Lucrare și rodire în neamul românesc

Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului,  în cuvântul de învățătură rostit în Catedrala Veche din Arad a scos în evidență ”folositoarea potrivire” între Pilda talanților vestită astăzi prin cuvânt de Evanghelie și bucuria sfântă a poporului român așezată în această zi la adăpostul sărbătorii Zilei Naționale. 

”Anul acesta se petrece o interesantă și folositoare potrivire între Duminica a XVI-a dup Rusalii (Pilda talanților, Luca 25,14-30) și Ziua Națională a României (1 Decembrie), fiindcă ne gândim la generațiile de români care au primit multe daruri de la Dumnezeu și le-au pus în valoare, într-o ziditoare unitate și spre folosul românilor și nu numai.

Pilda talanților rostită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, se referă la viața duhovnicească, dar și la viața omului în general, la faptul că omul trebuie să cultive sau să dezvolte diferitele calități spre binele semenilor.

Unii primesc  daruri mai multe, alții mai puține, fiindcă Dumnezeu diferențiază darurile și nu dăruiește tuturor același număr de talanți, pentru că El cunoaște capacitatea fiecărui om în a înmulți talanții și dorește ca oamenii să conlucreze și să se ajute între ei.

Neamul românesc a avut și are mulți oameni talentați și dăruiți de Dumnezeu, cea mai frumoasă rodire constă în mulțimea Sfinților români. La aceștia se adaugă foarte mulți voievozi ctitori de biserici și mănăstiri, scriitori, țărani jertfelnici, intelectuali mărturisitori ai Evangheliei și buni români din toate categoriile sociale. În ziua Învierii (Duminica) și Ziua Națională a țării noastre, ne gândim și la mamele românce, la familia creștină care a dat naștere de prunci pentru ca neamul românesc să dăinuie în istorie, pentru ca Sfânta Liturghie să fie săvârșită în parohii și mănăstiri, iar Potirul credinței să ne cuprindă pe toți spre a ne împărtăși cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu spre iertarea păcatelor și dobândirea vieții veșnice.

Poporul român botezat și încreștinat de Sfântul Apostol Andrei are bucuria înmulțirii și rodirii darurilor primite de la Dumnezeu spre binele comun, luptând cu credință, dragoste și nădejde pentru unitatea neamului, promovarea valorilor creștine, apărarea credinței și a țării, în vremuri de prigoană sau libertate.

Biserica Ortodoxă, Mama neamului românesc, după cum o numește poetul național Mihai Eminescu, prin Sfânta Cruce și Evanghelie a apărat țara noastră, punând în lumina istoriei români jertfelnici și mărturisitori.

Să cultivăm darurile primite de la Dumnezeu pentru folosul comunității și a țării în care trăim, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire”,  a spus Preasfinția Sa. 

Lucrare și rodire a neamului românesc pe care Emil Isac a îmbrăcat-o în frumoase și vrednice de amintire cuvinte culese din acel 1 decembrie 1918 de Alba Iulia: ”în acele momente de erupțiune vulcanică a naționalismului integral s-a plămădit catehismul umanitar. Acele puncte de la Alba Iulia, modele de iertare, de iubire, de grijă pentru viitor (...) nu le-a putut dicta decât inima uriașă a celor cinci milioane de români din Ardeal, care au vrut să dea întreg harul lor sufletesc, bunătatea, credința bărbătească a apărării drepturilor omenești respectate totdeauna. Punctele din Alba Iulia au fost plăsmuirile unui minunat delir al sufletului românesc din Ardeal, care s-a vărsat pentru totdeauna în izvorul neprihănit al unității naționale. Alba Iulia. Parcă ar cânta mii și mii de suflete într-o dimineață de primăvară imnuri de mărire și copilul meu, născut în Ardealul României, își pune laolaltă mânuțele, privește la mine și șoptește cu glas de îngeraș: Amin!” (Cartea Unirii, Cezar Petrescu)

Dimineață de început de decembrie, tineri, vârstnici, copii înveșmântați în port popular, episcop, preoți și diaconi cu veșmintele frumos potrivite în culorile tricolorului, bucurie, emoție, împreună-rugăciune, toate în Catedrala Veche din Cetatea Aradului. Catedrală în care Corul de copii ”Sfântul Ioan Botezătorul”, condus de domnul Profesor Sorin Gheorghe Săplăcan, a adus colinde și ”Polieleul românilor” în mijlocul arădenilor. 

”La mulți ani în libertate, cu bună sporire-n toate”

La mulți ani, arădeni!      

La mulți ani, români!

La mulți ani, România!