Din Arad Cultură Religie Ultima oră
”Biserica lui Hristos are nevoie de slujitori responsabili, cu dragoste față de Dumnezeu și oameni” - PS Emilian Crișanul, în Parohia Prunișor
”Biserica lui Hristos are nevoie de slujitori responsabili, cu dragoste față de Dumnezeu și oameni” - PS Emilian Crișanul, în Parohia Prunișor
06/09/2020 ⋅ 0 comentarii

Se întâmplă adesea, ca în articolele cu care probabil v-am obișnuit în Duminici și sărbători, publicate pe Glasul Cetății, să facem referire/trimitere la o rugăciune preluată din psalmul 79, și care este rostită de arhierei în cadrul Sfintei Liturghii: ”Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta şi o desăvârşeşte pe ea!”. Scurtă, cuprinzătoare, extraordinar de impresionantă. 

Și nu, n-am fi putut ca tocmai astăzi, în Duminica a 13-a după Rusalii, nu doar să nu o amintim ci să nu începem chiar cu ea. În primul rând pentru că din Cuvântul coborât din Evanghelia zilei ni se vorbește despre  Via Domnului și lucrătorii răi din ea, iar în al doilea rând pentru că, în prima Duminică din Noul An bisericesc aflându-ne, găsim în ea cercetarea, ajutorul și părinteasca binecuvântare de nou început pus pe calea spre desăvârșire. O desăvârșire la care nu putem ajunge decât fiind buni lucrători în Via sădită de Dumnezeu, adică exact opusul lucrătorilor din pilda de astăzi.

De părintească binecuvântare și rugăciune pentru desăvârșirea Viei sădite de dreapta lui Dumnezeu s-au putut părtăși astăzi și credincioșii, lucrători ai Viei Domnului în Parohia Prunișor din Arad, care l-au avut în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. Iar atunci când un ierarh și credincioșii de la sate se întâlnesc, ziua îmbracă de la sine haină de sărbătoare, lucru atât de lesne de observat încă de la primele ore ale dimineții când, cu mic cu mare, au ieșit în întâmpinarea Preasfinției Sale. 


S-au bucurat și împreună-rugat, iar în Cuvântul de învățătură așezat la sufletele celor prezenți, Preasfințitul Părintele Emilian Crișanul a vorbit despre Via lui Dumnezeu, explicând care sunt riscurile unei rele lucrări în ea și cât de mult ”Biserica lui Hristos are nevoie de slujitori responsabili, care să nu lucreze ca și când ar fi proprietate personală, ci cu dragoste față de Dumnezeu și oameni.”

Cuvântul Ierarhului


Să fim slujitori și oameni harnici și buni în Via Domnului

Evanghelia ce se citește în cadrul Sfintei Liturghii din Duminica a 13-a după Rusalii este de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul 21, 33-44, și este o parabolă rostită de către Mântuitorul Iisus Hristos în Templul din Ierusalim, înainte de pătimirile Sale, fiind denumită Pilda lucrătorilor răi. Această pildă se află și în Evangheliile după Sfântul Marcu și după Sfântul Luca, având un caracter istoric și profetic.

Pilda are conținut istoric, pentru că Domnul Hristos descrie drama unui „eșec” consumat în istorie, deplângând izolarea, împietrirea și nerecunoștința poporului ales special pentru „lucrul viei” Sale în pregătirea venirii lui Mesia. Ignorarea „Omului - Stăpân al casei Sale” aduce înstrăinare și autosuficiență poporului lui Israel, încât acesta se face stăpân pe darul primit, iar sentimentul proprietății ia locul slujirii și mândria de popor ales ucide recunoștința pe care o datorau Stăpânului. Mulți dintre profeții Vechiului Testament au fost uciși, între care amintim pe Miheia, Ieremia, Isaia, Zaharia și Ioan Botezătorul. Aceasta a fost reacția violentă împotriva slujitorilor Stăpânului.

Pilda are și un conținut profetic întrucât, la câteva zile după ce a rostit această pildă, Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a dovedit că El Însuși este fiul Stăpânului pe care l-au omorât lucrătorii din vie, scoțându-L afară de cetatea Ierusalimului, să-L răstignească pe Cruce, pe dealul numit Golgota.

Pentru aceasta, pedeapsa acelora și a poporului lui Israel în general a fost „dezmoștenirea” și extinderea „alegerii” și la celelalte neamuri, cu nădejdea că acelea vor da „roadele viei la vremea lor”.

Vedem că Domnul Iisus Hristos identifică via din pilda Sa cu Împărăția lui Dumnezeu, iar lucrătorii viei sunt cei chemați de Dumnezeu să pregătească intrarea oamenilor în Împărăția Lui. Constatăm cu toții că noi suntem lucrătorii cărora Dumnezeu le-a încredințat via - lumea aceasta.

Dumnezeu are un plan de mântuire a lumii și cheamă pe unii oameni să devină slujitori ai acestui plan, lucrători în Via Domnului. Suntem chemați la împlinirea acestui plan, dar dacă nu răspundem chemării, El cheamă la slujire pe alții mai vrednici, lucrători harnici, cinstiți, smeriți și jertfelnici. Biserica lui Hristos are nevoie de slujitori responsabili, care să nu lucreze ca și când ar fi proprietate personală, ci cu dragoste față de Dumnezeu și oameni.

Din „Stăpânul a toate”, Dumnezeu a ajuns pentru unii „mit”, pentru alții doar o tradiție, cultură, iar pentru alții de-a dreptul „un lucru de prisos”. 

Câți nu gândesc că pot trăi și fără Dumnezeu? Câți nu tratează „Via Domnului”, adică Biserica lui Hristos cu indiferență sau cu batjocură?

Odată refuzat Adevăratul Stăpân al viei, al lumii și odată deschis spre „dumnezei străini”, omul secularizat caută tot felul de scuze pentru a nu-I mai da Aceluia roadele la vremea lor.

Învățăm din Evanghelia de astăzi (dar și din istoria lumii) și faptul că nu are sens și nicio șansă „lupta” împotriva lui Dumnezeu. Soluția este să-L recunoaștem pe Dumnezeu ca „Stăpân al vieții noastre”, să lucrăm și să trăim potrivit Legii Lui, urmând pilda Domnului: „cine dorește să fie mai mare, să se facă slujitorul tuturor” (Matei 20,26).

În Parohia Prunișor, Protopopiatul Sebiș, părintele Avram Florin-Ioan a răspuns împreună cu dumneavoastră, credincioșii comunității, la chemarea Domnului Hristos de a sluji Biserica Sa. Încât, pe lângă faptul că participați la viața liturgică a parohiei, ați purtat de grijă Casei lui Dumnezeu, reabilitând-o pentru a fi frumoasă și primitoare. Vă felicit pentru lucrarea rodnică în Via Domnului și pentru darurile pe care le cultivați în comunitate spre slava lui Dumnezeu și folosul tuturor.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

6 septembrie 2020, Parohia Prunișor din Arad

Deloc întâmplătoare nici rugăciunea, nici Liturghia Arhierească, oficiată de Preasfinția Sa împreună cu un sobor de preoți și diaconi în această parohie, și nici binecuvântarea. Căci ele au venit împletind cunună bunei conlucrări a Părintelui Paroh (un părinte ”tânăr și harnic” după cum avea să ne spună cineva atunci când am întrebat cine este slujitorul parohiei aflate la 5 kilometri de orașul Sebiș, ajungând la noi, astfel, vestea faptelor înaintea numelui) cu credincioșii încredințați spre păstorire. 

Și poate că tocmai contrabalansând pilda zilei, aceea a lucrătorilor răi, bine este a aminti câteva dintre roadele împreunei-lucrări a Părintelui Florin-Ioan Avram cu credincioșii Parohiei așezate sub oblăduirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Așadar, buni lucrători ai Viei aflându-se, veștile venite din cuprinderea celor doar doi ani de conlucrare păstor-păstoriți au fost unele cât se poate de îmbucurătoare: șezători, concerte de colinde, acțiuni sociale, vizite la orfelinate, grija pentru reașezarea zâmbetului pe chipurile atât de nedrept triste ale bunicilor; câştigarea fazei eparhiale a concursului „Hristos: sufletul satului meu” împreună cu copiii Grupului Catehetic „Sfântul Stelian” din parohie și premierea de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel; organizarea unei școli de vară intitulată „Tinerii-viitorul Ortodoxiei”; lucrările la biserică, astăzi sfințite; și grija deosebită față de mediul înconjurător prin acțiunile de ecologizare organizate cu copiii aceluiaș grup catehetic. 

Vești, spuneam îmbucurătoare, care au făcut dovada ”hărniciei” de care auzisem și care au condus la momentul căruia ne-am făcut părtași, pe lângă sfințirea lucrărilor efectuate la biserică, și anume hirotesia întru iconom a Părintelui de la Prunișor, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel care spunea că ”Preoții, care își țin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste” (I. Cor.5,17). Apoi...

”Apoi, când culesul de struguri fu gata,

Bunicul și tata

În joc de călcâie jucând nestemate,

Ce lasă ca rana șiroaie'nspumate,

-Copile, grăiră, e must sângeros

Din inima Domnului nostru Cristos.

 

Podgorii bogate si lanuri mănoase,

Iisuse Cristoase,

E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.

Privește-Te'n vie și vezi-Te'n grâne

Și sângeră'n struguri și frânge-Te'n pâne.

Ca bobul în spice și mustu'n ciorchine

Ești totul în toate și toate prin Tine,

Tu, viața de-apururi a neamului meu...”

(Cântecul Potirului, de Nichifor Crainic)

 

Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.