Nu cred să fie bucurie mai mare ca atunci când primim vești de aniversare din partea veteranilor de război, indiferent de colțul de Românie încă binecuvântat de prezența lor, la fel cum nici tristețe mai mare nu avem ca atunci când, din cei puțin peste 4.000 câți mai avem, câte unul, dând un ultim salut tării, se înscrie în Cartea Veșniciei. 

Astăzi nu ne întristăm, ci participăm cu bucurie la o nouă aniversare dată de veste și povestită cu drag și măiestrie, de președintele A.M.V.V.D.Argeș, domnul Dan Arsenescu.

Sărbătoritul zilei, veteranul de război ION ȘERBAN

Veteranul de război Ion Șerban a fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 100 de ani, în prezența familiei, a președintelui A.N.V.R.Argeș, Alexandru Țânțarcu, președintelui A.M.V.V.D.Argeș, Dan Arsenescu, și a primarului com. Buzoiești, Ion Tănase.  

Ce este viața pentru fiecare? Este o CARTE – cu atâtea file cu câți ani se adună filă cu filă, pas cu pas, etapă cu etapă. 100 de ani - 100 de amintiri!

Pentru veteranul  de război decorat cu „Medalia Crucea Comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”, Cartea Vieții începe la 05 septembrie 1920, ziua în care primește primul dar –VIAȚA- și îl trece în prima sa filă.

Se naște în com. Costești, jud. Argeș, venind în vremuri triste, de război, în care jumătatea de ţară era sub ocupaţia străină a armatelor Puterilor Centrale. Tinerețea o petrece alături de cei șapte frați care, în decursul timpului, au luat calea veșniciei. 

Urmează școala primară din satul Șerboieni iar după terminarea acesteia se alătură celor șapte frați în ajutorul părinților care trudeau pentru traiul de zi cu zi.

În 1942 este încorporat și îmbracă uniforma militară în cadrul Regimentului 31 Calafat, unde face 6 luni de pregătire militară generală. După terminarea perioadei de instrucție, pleacă pe front în linia întâi cu respectivul regiment din cadrul Diviziei 2 Infanterie, până la Stalingrad. A participat la luptele din zona Crimeea-Mariupol-Meritopol.

A stat faţă în faţă cu moartea și a scăpat

În faţa oaspeților și a familiei, veteranul de război navighează printre amintiri. Frânturi, atât au mai rămas. Cum se apropie de o imagine, dispare. Un nume aici, un sentiment acolo. Mici clișee ale memoriei pe care, dacă vrea să le atingă, dispar. Un singur episod revine, iar și iar, în mintea veteranului. Orice fir al amintirilor ar apuca, ajunge în același loc: a stat faţă în faţă cu moartea și a scăpat.

”Cinci atacuri la baionetă am avut într-o zi ca să scăpăm de încercuire. Când s-a terminat războiul, am plecat pe jos acasă în România împreună cu tovarășii mei de arme, de multe ori am vrut să fiu împușcat ca să termin totul, am scormonit prin mușuroaie de hârciogi după mâncare, știam că aceștia fac depozite de hrană și era singurul mod de a rămâne în viață. Dintre cei care am plecat pe front cu Regimentul, jumătate ne-am întors acasă. După ce s-a rupt frontul era să mă înec în Prut la traversarea lui, noroc cu calul care m-a salvat. Când am ajuns acasă, rușii erau aici în zona noastră (com.Costești, jud,Argeș), au intrat să caute dezertorii care fugiseră și ne-au împușcat animalele din curte.”

Încearcă să treacă peste amintirile urâte căsătorindu-se Maria, cea care avea să-i dăruiască 4 copii – 3 fete și 1 băiat, copii care astăzi sunt alături de el.

Practică o perioadă de timp agricultura, după care pleacă la Brașov unde lucrează o perioadă de timp ca ajutor de mecanic de locomotivă.

Dorul de casă, soție dar mai ales de copii, face să revină pe meleagurile natale și devine poștaș în zona sa. Dar viața îi oferă încă o surpriză: în 1956, regimul comunist îl dă afară de la serviciu pe motiv că soția sa Maria ar fi ”neam de chiaburi”.

Tot în acea perioadă regimul îl obligă să intre în G.A.C. (gospodăria agricolă colectivă), amenințându-l că dacă nu predă pământul și nu se înscrie, va fi împușcat.

Face acest lucru și imediat este reangajat ca poștaș comunal până la pensie.

”O viaţă de om plină de evenimente, adevărat român, din care destule i-au rămas vii în minte, în ciuda scurgerii inexorabile a timpului. Destinul a fost să fie așa, deși nu s-ar putea zice că drumul vieții a fost ușor de parcurs, și nici viața trăită pe roze, ci pur și simplu AȘA A FOST SĂ FIE.”, a mărturisit domnul Dan Arsenescu.

La ceas aniversar, toți cei prezenți i-au urat zile senine și un ”La mulți ani!” căruia ne alăturăm în gând de rugăciune și recunoștință. Multă recunoștință!

Foto: A.M.V.V.D. Argeș