Religie Ultima oră
Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, luptătorul neînfricat împotriva nedreptăţilor
Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, luptătorul neînfricat împotriva nedreptăţilor
11/08/2020 ⋅ 0 comentarii

”Cu faptele dreptei credinţe strălucind, toată Biserica ai luminat, însoţindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălţare, tu, cinstea cea mărită a celor două lăcaşuri, podoaba şi înfrumuseţarea patriarhilor, mărite Nifon. Iar acum umple de dumnezeieşti daruri pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine” (Tropar)

Sârb după tată și grec după mama, Sfântul Nifon a primit la botez numele de Nicolae. Neavând îndeletnicirile obișnuite ale vârstei copilăriei, ca albina cea înţeleaptă, mergea la dascăli înţelepţi şi îmbunătăţiţi ca să adune mierea faptei bune, făcându-se ascultător şi următor tuturor învăţăturilor şi pildelor celor bune şi folositoare de suflet. Era atât de isteț, încât în puţină vreme a întrecut la învăţătură pe cei care învăţau împreună cu dânsul, dovedindu-se totodată şi păzitor minunat al întregii înţelepciuni, pentru că s-a dat cu multă osârdie la înfrânare, mâncând puţină pâine şi bând puţină apă, doar pentru a-şi potoli trebuinţa trupului. Asemenea se nevoia şi la toate celelalte fapte bune.

Nicolae a fost încredințat călugărului Ioasaf care l-a îmbrăcat în haină monahală ca „frate”. După un timp fratele Nifon a intrat sub ascultarea călugărului Zaharia din orașul Narta, care l-a călugărit, mai târziu primimnd și harul preoției. 

Mai târziu, Nifon s-a îndreptat spre Muntele Athos unde își petrecea timpul în rugăciune. În anul 1483, Nifon a fost ales Mitropolit al Tesalonicului, iar în anul 1486, după moartea lui Simeon, a fost ales Patriarh al Constantinopolului. Din cauza uneltirilor, Nifon a fost exilat. După doi ani a ocupat din nou scaunul de patriarh al Constantinopolului; însă după scurtă vreme, împăratul l-a exilat în Adrianopol. Aici se afla Patriarhul Nifon, când Radu cel Mare, voievodul Țării Românești (1496-1508) l-a chemat în Țara Românească cu scopul de a conduce și reorganiza Biserica. În anul 1503 înființează Episcopiile Râmnicului și Buzăului. Căsătoria domniței Caplea, sora voievodului Radu cel Mare, cu boierul moldovean Bogdan, care își abandonase soția, nu a fost acceptată de Mitropolitul Nifon, întrucât era împotriva canoanelor bisericești. 

Aceste neînțelegeri cu domnitorul Radu cel Mare l-au determinat să renunțe la scaunul arhieresc și să se retragă la Mănăstirea olteană Bistrița. Sfântul Nifon s-a retras în ultima vreme a vieții în Muntele Athos, la mănăstirile Vatoped și Dionisiu, viețuind asemenea monahilor de rând, până la 11 august 1508, când s-a mutat la cele veșnice. 

La 16 august 1517, a doua zi după târnosirea catedralei ctitorite de Neagoe Basarab la Curtea de Argeș, a avut loc prima canonizare de pe teritoriul țării noastre, a Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului. 

Moaștele Sfântului Nifon primite de Neagoe Basarab au fost așezate în Catedrala de la Curtea de Argeș, iar din porunca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la 25 octombrie 1949, Sfintele moaște au fost duse la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova unde se găsesc și astăzi.

Sfinte Ierarhe Nifon, glasul duhului vieţii în Biserica Sfintei Înţelepciuni, slujitor al adevărului şi om al dreptăţii, fericit luminător al sfintei Ortodoxii, semănătorul cuvântului Evangheliei, potir în care s-a turnat înţelepciunea cerească, lauda creștinilor, roagă-te pentru noi!

 

 

 

 

 

Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.