Național Religie Ultima oră
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, candela aprinsă a Bisericii și a neamului românesc
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, candela aprinsă a Bisericii și a neamului românesc
05/08/2020 ⋅ 0 comentarii

”Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos și în valea Iordanului te-ai așezat spre nevoință. Pentru aceasta și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre” (Tropar)

Ziua de 5 august a fiecărui an ni-l aduce se prăznuire pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț sau Hozevitul după cum mai este cunoscut. 

Născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primit numele de Ilie şi din pruncie se dovedea un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu. Pe când avea doar 6 luni mama sa a murit, fiind lăsat în grija bunicii sale, Maria. Nici nu împlinise 3 ani când, în toamna anului 1916, războiul avea să îl lase orfan și de tată. Rămas în grija rudelor, tânărul Ilie urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală.

”Nu, eu vreau să mă fac călugăr!”

Simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, acesta avea să fie răspunsul tânărului Ilie în fața intenției rudelor care voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuţi. Astfel, după un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!”, iar din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. Având binecuvântarea duhovnicului, cu cărțile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, într-o zi de duminică, fericitul Ioan a intrat în obștea mănăstirii Neamț, unde s-a dovedit a fi tăcut, ascultător şi smerit în toate ascultările ce i-au fost date. 

 Cu multă milă față de cei bolnavi, smerenie și blândețe a făcut Sfântul serviciul militar, între anii 1934-1935, ca infirmier la Dorohoi, timp după care se reîntoarce în obștea de la Neamț, unde își continuă aceeași ascultare de bibliotecar şi îngrijitor la bolniţă.

La 8 aprilie 1936, în miercurea din Săptămâna Sfintelor Patimi, Ilie Iacob este tuns în îngerescul cin călugăresc, primind în călugărie numele de Ioan.  Dorind viaţă pustnicească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi a înviat Domnul, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Ţara Sfântă împreună cu alţi doi monahi din lavră, Claudie şi Damaschin.

Răbdând grele ispite, boli şi încercări de la oameni şi de la diavoli, ajunge la Mănăstirea "Sfântul Sava”, unde se nevoiește timp de opt ani. În anul 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și este numit egumen la Schitul românesc cu hramul "Sfântul Ioan Botezatorul”, din Valea Iordanului, pe care îl va conduce pana in anul 1952.

În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat în obștea Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei, iar în vara următoare se retarage într-o peștera numită Chilia Sfânta Ana, care ținea de Mănăstirea "Sf. Gheorghe Hozevitul”. Aici și-a petrecut ultimii ani, ducând o viață foarte aspră. 

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a trecut la cele veșnice pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. A fost înmormântat de Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfântul Gheorghe, în peștera care-l găzduise în ultimii ani de viață.

În 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământ.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfinţenia vieţii Cuviosului Ioan Iacob, şi văzând cinstitele sale moaşte,   l-a trecut în rândul sfinţilor, la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de ”Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ”, fixându-i-se zi de prăznuire data mutării lui la cele veşnice, 5 august. Sfântul Ioan Iacob este primul sfânt de neam român înscris în Sinaxarul Sfinților Patriarhiei Ierusalimului cu numele de Sfântul Ioan Noul Hozevit, proclamarea canonizării sale de către Patriarhia Ierusalimului având loc în data de 31 ianuarie 2016.

La 60 de ani de la trecerea la cele veșnice, Sfântul Ioan Iacob de la Neamț ne vorbește  prin pilda vie a vieții sale despre răspunderile pe care fiecare dintre noi le avem, indiferent de locul în care ne aflăm:

O, om! Ce mari răspunderi ai,

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus, prin scris sau grai

Sau laşi prin pilda care-o dai

Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai

Mereu o să-i îndrume.

 

Deci nu uita!...Fii credincios

Cu grijă şi cu teamă

Să laşi în urmă luminos,

Un semn, un gând, un drum frumos,

Căci pentru toate, neîndoios,

Odată vei da seama. (Din poezia ”O, om!” a Sfântului Ioan Iacob)


Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.