”Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre” (Tropar)

Începutul celei mai frumoase, poate, luni din parcursul anului este, așadar, închinată Maicii Vieții, Împărătesei cerului şi a pământului, Înfrumuseţării arhiereilor şi podoabei preoţilor, Preacinstitei cununi a apostolilor, Stăpânei îngerilor şi a arhanghelilor, Solitoarei către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc. 

Sunt două săptămâni pe care credincioșii le parcurg în rugăciune, post și fapte bune, în aşteptarea celei mai mari sărbători închinate Sfintei Fecioare Maria din cursul anului bisericesc, şi anume Adormirea Maicii Domnului, în ziua de 15 august. 

Această perioadă specială de dinaintea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului amintește de postul pe care Fecioara Maria l-a ținut înaintea mutării sale din această lume, după cum amintea Sfântul Simeon al Tesalonicului spunând că „Postul din august a fost stabilit în cinstea Maicii lui Dumnezeu Cuvântul, care știind mai dinainte momentul plecării ei din această lume, s-a nevoit ascetic și a postit mai mult pentru noi, pentru că ea era binecuvântată și sfântă, și nu avea nevoie de post. Așadar, ea s-a rugat special pentru noi înainte să fie mutată din această lume în viața veșnică, unde sufletul ei s-a unit prin Duhul Sfant cu Fiul ei. De aceea, noi trebuie mereu să postim și să ne rugăm ei, imitând viața ei, și rugând-o să se roage pentru noi”.

Ce este Postul Adormirii Maicii Domnului?

Este posibilitatea de a ne arăta, fiecare în parte și toți împreună, stropul de recunoștință adus Ajutătoarei pentru dobândirea Împărăţiei cereşti, care din nemăsurata-i dragoste întoarce beneficiile acestei recunostințe tot asupra noastră, bine știute fiind beneficiile postului asupra organismului.

Este perioada în care, creștinii, conștienți de rolul avut de Fecioara Maria în istoria mântuirii, dar și de multele-i binefaceri revărsate asupra lumii, țin post și acordă mai multă atenție rugăciunii și aplecării cu și mai multă dragoste decât de obicei asupra semenilor, animalelor și naturii.

Este timpul pe care creștinii și-l oferă în încercarea de a restabili ordinea, buna rânduială și liniștea în propriile vieți, transformându-l într-o permanentă stare de ”Liturghie după Liturghie”.

Este vremea în care oamenii, aflați în fața unei răspântii, pot alege a păși pe calea spre Acasă sau o pot ignora, parcurgând cărarea pietruită a atât de împământenitelor obiceiuri ale vremurilor.

Cu ce este deosebită perioada postului față de restul timpului?

Cu sporirea întru cele bune. Sporirea, adică adăugarea, după putință, la cele bune de până acum a și mai mult bine. Pe lângă abținerea de la mâncarea de dulce (ouă, lactate, carne), creștinii încearcă sporirea faptelor bune care nu le sunt străine în restul timpului pentru că simpla concentrare a faptelor bune și a rugăciunii doar în perioada postului le-ar plasa oarecum într-o zonă a automatismului pus la adăpost în expresii de genul ”așa trebuie” și care riscă să nu mai transmită nimic. Pe scurt, nu poți ca în perioada postului să îți pese de mâna întinsă cu disperare în căutarea unei bucăți de pâine, de ochii rugători ai animalelor nimănui, de natura care strigă după ajutor în fața tonelor de gunoaie aruncate la voia întâmplării, iar când postul s-a încheiat toate acestea să fie lăsate deoparte până la următoarea perioadă rânduită spre postire.

Așadar, perioada aceasta este una a sporirii celor bune, iar dacă la capătul ei ne vom regăsi mai buni, mai implicați și mai responsabili față de noi înșine și față de tot ceea ce ne înconjoară, atunci vom ști că în răspântia unui final de lună iulie și început de august am pășit pe Calea spre Acasă.