Nimic întâmplător! La capătul acesti luni, în 30 iulie, sărbătorim ”Ziua internațională a prieteniei”. Astăzi, în Duminica a 6-a după Rusalii, rânduiala Bisericii noastre ne așează în fața minții, vederii și simțirii ”Vindecarea slăbănogului din Capernaum” (Matei 9, 1-8). Extraordinar moment de conștientizare al puterii dragostei de care toți am fi capabili dacă nu am fi pe alocuri, noi înșine, atinși de slăbănogirea bunelor simțăminte.

”Iertate îţi sunt păcatele tale, scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!”

Iertare și vindecare! Care a fost mecanismul, care au fost ”rotițele” care au pus în funcțiune întreg acest moment atât de dătător de nădejde?

Slăbănogirea, credința, solidaritatea, mila, transpunerea și asumarea. Undeva în acest eveniment al vindecării le vedem picurate pe toate într-un tot unitar care a avut ca rezultat final iertarea și vindecarea.

Care ar fi fost povestea acestui ”slăbănogit” fără de credința prietenilor săi care, cuprinși de o solidaritate rar întâlnită, mută din loc, pentru el, munții neputinței ducându-l în fața Celui Atotputernic? Nu știm, dar putem lesne intui...

Ce înseamnă solidaritatea din prietenie? Înseamnă să vezi dincolo de tristețea din ochii celui de lângă tine, să-i simți nădejdea de vindecare, să-i simți bucuria și neputința ca și când ar fi ale tale. Înseamnă transpunere și asumare! Boala ta este și a mea, iar acea ”zdrobire a inimii” nu este doar o figură de stil ci lacrimi, nod în gât, durere. Toate duse înaintea Lui Dumnezeu sub forma unei rugăciuni cu puterea dragostei care ”obligă” vindecarea.

Așa să ne transpunem și să ne asumăm neputința celuilalt, încât Dumnezeu, vazându-ne dragostea și jertfa, să Își reverse binefacerile Sale în celălalt! Forma ”purtării” prietenilor slăbănogitului din Evanghelia de astăzi capătă noi și noi chipuri în funcție de fiecare caz în parte, pentru că purtarea neputinței celuilalt înseamnă ducerea lui în fața Sfântului Altar chiar și prin acele lacrimi sau ”nod în gât” (oricine s-a rugat pentru cineva drag aflat în încercare știe la ce fel de ”nod” fac referire), înseamnă ajutor material atunci cand medicamentele omenești sunt prea costisitoare, înseamnă să donezi sânge, înseamnă gând bun, înseamnă cuvânt bun, înseamnă Prietenie. Pentru că în prietenie EU sunt TU și TU ești EU și mai important decât orice este ca pe patul de suferință, sufletească sau trupească, să găsești mereu o mână de care să te agăți atunci când slăbănogirea devine tot mai apăsătoare.

Care să fie îndemnul coborât din Cuvântul Evangheliei de astăzi dacă nu acela de a fi buni dezinteresat, în orice moment și loc, astfel încât, ajunși fiind în postura slăbănogitului, prietenii să Îl oblige pe Dumnezeu pentru noi?

Prietenia. Ce să fie altceva decât un suflet purtat de mai multe trupuri indiferent de momentul care ne e dat a-l trăi? Modele avem. Avem în Evanghelia de astăzi, avem în viețile Sfinților Trei Ierarhi despre a căror prietenie și conviețuire frățească Părintele Arsenie Boca spunea că ”i-a urcat din treaptă în treaptă, până la scaunul Dumnezeirii”, avem în viața de zi cu zi. Avem, doar trebuie să vrem să vedem.

Atunci când Tu esti Eu și Eu sunt Tu nu există singurătate, iar Dumnezeu răspunde cu bunătate. 

„Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim! Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea Cea de o ființă și nedespărțită!” 

Credit foto: Doxologia