În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisercii Ortodoxe Române din 24 mai a Anului Centenar, data de 9 iulie este ziua de cinstire a Icoanei Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamț.

Veghetoare și îndrumătoare a monahilor nemțeni și a credincioșilor, Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea întărește în credință de mai bine de șase secole poporul român. 

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț este considerată cea mai veche și cea mai frumoasă icoană din țară. 

Icoana care străjuiește biserica „Înălțarea Domnului”, datează din anul 665 și a fost pictată în Lida, patria Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În anul 1429  a fost dăruită de Împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul domnitorului moldovean Alexandru cel Bun.

Icoana reprezintă pe Maica Domnului cu pruncul Iisus ținut pe brațul stâng, iar pe verso este pictat Sfântul Gheorghe, fiind ostaț cu capul descoperit, stând pe scaun cu balaurul sub picioare, în mâna dreaptă având sulița, iar în cea stângă sabia. 

Tradiţia şi unele însemnări vechi atestă că icoana de la Mănăstirea Neamţ este o copie a celei despre care se spune că a fost pictată prin minune pe un stâlp al bisericii din Lida, oraş din Israel, motiv pentru care se mai numește și Lidianca. 

Ea datează încă din vremea Sfântului Gherman al Constantinopolului. În momentul în care Sfântul ajunge în Țara Sfântă, el vede icoana Maicii Domnului de pe stâlpul bisericii din Lida. Biserica din Lida a fost ridicată în cinstea Maicii Domnului, iar în vremea în care Sfinții Apostoli Petru si Ioan propovăduiau prin aceste părți, ei au rugat-o pe Maica Domnului să binecuvânteze biserica și să o sfințească prin venirea ei. Maica Domnului i-a trimis înainte, și ajungând ei în biserică au văzut chipul Maicii Domnului nepictat de mână omenească. Botezându-se mulți, Maica Domnului s-a veselit cu duhul și a dat icoanei puterea facerii de minuni.

În anul 665, mai înainte de a fi hirotonit patriarh al Constantinopolului, Sfântul Gherman merge la Ierusalim, pentru a se închina la Sfântul Mormânt. Aici, el vede icoana Maicii Domnului "Lidianca" și, plăcându-i foarte mult, el dă comandă unor pictori să-i facă o copie a icoanei, lucru care se va și întâmpla, în anul 665. 

După ce icoana a stat în Constantinopol vreme de 555 de ani, în anul 1429 aceasta este dăruită Mitropolitului Iosif și domnitorului Moldovei, de către Patriarhul Metodie și de împăratul Ioan Paleologu spre a o proteja de persecuțiile împotriva icoanelor.

În anul 1821, în data de 3 iunie, icoana Maicii Domnului este scoasă din Mănăstirea Neamț și dusă într-o poiană tainică, de pe Muntele Rusu, în locul în care se află astăzi Schitul Icoana Veche, unde a fost îngropată, dimpreună cu alte obiecte de valoare, din pricina turcilor, până în 28 octombrie 1822.

Aflată astăzi în biserica Mănăstirii Neamț, pictura este protejată cu o îmbrăcăminte metalică, ornamentată cu pietre prețioase între anii 1844-1845, în timpul starețului Neonil (+1853).

Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamț

Pe stâlpul minţii noastre închipuie, cuvintele înţelepciunii cereşti, Ceea Ce eşti Stâlpul rugăciunii care toată lumea o sprijineşti. Nu ne lipsi pe noi de ocrotirea Ta de Maică, Ceea Ce eşti Mângâierea celor împovăraţi de păcate, Floarea tuturor darurilor cereşti, Oglinda îngerilor, Muntele Cel înalt al desăvârşirii, Rai tainic al fecioriei, Tabor înţelegător al tuturor virtuţilor, Corabia mântuirii păcătoşilor, Căruţa Cea de foc a Înţelepciunii, Psalmul Cel scris în cartea inimii, Izvorul rugăciunii neîncetate, Legătură a unirii noastre cu Dumnezeu.

Cu paşii gândurilor umilite ne apropiem de prea luminată icoana Ta, noi, cei ce nu ştim a ne ruga din pricina împietririi inimii noastre. Izvorul rugăciunii Tale să adape inima noastră cea lipsită de dulceaţa cuvântului dumnezeiesc. Ploaia milostivirii Tale să înmoaie pământul cel împietrit al inimii noastre. Laudele împletite Ţie de serafimi să întraripeze inima noastră cu dorul cel dumnezeiesc. Suspinurile heruvimilor coborâte în adâncul sufletului nostru să ne tragă pe noi spre înălţimea cugetării smerite. Nu avem inimă înfrântă ca să aducem tânguire vrednică pentru păcatele noastre, nu avem nici pocăinţa care întăreşte casa sufletului pe temelia răbdării. Norii patimilor au întunecat cu totul cerul sufletului nostru şi nu putem privi nici măcar spre strălucirea frumuseţii Tale. Purtaţi suntem de valurile ispitelor şi cu greu călătorim pe marea cea sărată a acestei vieţi. Îndulceşte necazurile noastre cu darul Tău şi scrie-ne pe noi în cartea vieţii, Ceea Ce eşti Carte Ce ai purtat pe Cuvântul vieţii, Cel Care, prin pătimirea Sa, a scos pe Adam din lanţurile durerilor.

Ridică mintea noastră deasupra grijilor lumeşti şi pe piatra răbdării ne aşează, Ceea Ce ai născut pe Piatra vieţii, Cea Care a sfărâmat pietrele slujirii idoleşti. Acoperă-ne cu acoperământul Tău cel luminat, Ceea Ce eşti Ocrotitoare creştinilor şi păzeşti totdeauna pe robii Tăi cu darul Tău. Ceea Ce lacrimi ai vărsat pentru Fiul Tău pe Care L-ai văzut pironit pe cruce, dă-ne nouă lacrimi de umilinţă pentru păcatele noastre, cu care în fiecare ceas mâhnim milostivirea Stăpânului nostru. Inima Ţi s-a rănit când suliţa a străpuns coasta Fiului Tău, deci nu trece cu vederea nici rănile sufletelor noastre, ci cu untdelemnul rugăciunii Tale ne întâmpină şi ne ridică la înălţimea pocăinţei.

Bucură-te, Rază a înţelepciunii Soarelui Hristos, Turn nebiruit al creştinilor, Cetatea Cea cerească a Luminii, Vasul Cel plin de mirul laudelor îngereşti, bucură-te, Maică a Domnului, Ceea Ce reverşi daruri de minuni celor ce cu inimă smerită cad înaintea sfintei Tale icoane, cerând alinarea suferinţelor şi mare milă. Nu ne uita şi pe noi, cei ce, măcar că nu ştim a-ți aduce cuvânt vrednic de laudă, nădăjduim la acoperământul milostivirii Tale. Amin!