În fiecare an, la 26 iunie este marcată Ziua Drapelului Naţional, instituită prin Legea 96/1998.

Aşa cum prevede Constituţia României din 1991 modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, drapelul tricolor este un simbol naţional, alături de stemă, sigiliu şi imn. În forma actuală, Constituţia stabileşte, prin Articolul 12, că "drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu", potrivit www.cdep.ro şi www.constitutiaromaniei.ro.

În 28 de garnizoane din ţară, reprezentanţi ai Forţelor terestre române participă astăzi, 26 iunie, la ceremonii în spaţii publice de înălţare a Drapelului Naţional. Manifestările au fost precedate, în seara zilei de 25 iunie, de scurte ceremonii de coborâre a drapelului Naţional şi depunere a acestuia spre sfinţire în biserici. Activităţile sunt organizate astfel încât să fie respectate măsurile de prevenire a răspândirii SAR-Cov2.

Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul şi chiar a lui Ştefan cel Mare. 

În contextul revoluţionar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri a unor state naţionale, şi revoluţionarii români, aflaţi la Paris la izbucnirea revoluţiei, vor arbora drapelul albastru, galben, roşu, cu albastru la hampă. Aşa va fi şi consfinţit, ca drapel naţional, prin Decretul nr. 252 al guvernului provizoriu de la Bucureşti, potrivit  site-ului www. presidency.ro.

Guvernul provizoriu întărea că "Steagul naţional va avea trei culori - albastru, galben şi roşu". Deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri cât şi pe monumentele şi decretele publice, se va compune din aceste două cuvinte "Dreptate, Frăţie". Drapelul naţional tricolor, roşu-galben-albastru, astfel decretat la 14/26 iunie 1848, a fost sfinţit a doua zi, în cadrul Marii Adunări Naţionale de pe Câmpul Filaretului, numit de atunci Câmpia Libertăţii.

Ca drapel naţional, tricolorul se impune în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar în varianta dispunerii orizontale a benzilor de culoare. Primul steag din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, apoi, în a doua perioadă a domniei lui Cuza, fâşia roşie a fost dispusă la partea superioară. Odată cu venirea domnitorului Carol I, din 1867, atât steagul ţării, cât şi drapelele şi stindardele unităţilor militare vor avea benzile dispuse pe verticală, cu albastru lângă hampă. România se alinia astfel regulilor vexilologice europene pentru steaguri tricolore care au, toate, banda de culoarea cea mai închisă, culoarea "rece", lângă hampă, conform aceleiași surse.