Potrivit unor rapoarte realizate de Salvaţi Copiii România şi Avocatul Poporului, publicate pe Agerpres, România este pe primul loc în Uniunea Europeană la mortalitatea în rândul copiilor, are peste 150.000 de copii care merg seara la culcare flămânzi și aproape 15.000 de cazuri de abuz şi neglijare. 

România, pe primul loc în Uniunea Europeană la mortalitatea în rândul copiilor

„Mortalitatea în rândul copiilor situează România pe primul loc în Uniunea Europeană, cu o rată a mortalităţii de două ori mai mare decât media Uniunii pentru populaţia între 0-19 ani. În România, rata mortalităţii în 2017 a fost de 61,69 la 100.000 de copii şi adolescenţi, în timp ce media Uniunii Europene a fost de 31,60”, se arată în Raportul privind respectarea drepturilor copilului în România (2019), care a fost marţi lansat.

Potrivit Organizaţiei Salvaţi Copiii, în 2018, în România, s-au înregistrat 1.214 decese ale copiilor sub un an, cu o rată a mortalităţii infantile (numărul deceselor raportat la 1.000 de naşteri) de 6,5‰. Mai mult de jumătate dintre decesele sub un an se produc în prima lună de viaţă (mortalitate neonatală).

Analiza factorilor favorizanţi, realizată de Institutul Naţional de Sănătate Publică, arată că o parte dintre aceste decese ar fi putut fi evitate printr-o mai bună monitorizare antenatală, care ar fi permis atât intervenţii în sarcină, cât şi direcţionarea sarcinilor cu complexitate mare către unităţi echipate corespunzător. O mare parte dintre gravide însă nu au beneficiat de investigaţii prenatale, precizează Salvaţi Copiii.

Conform sursei citate, judeţele cu cele mai scăzute rate ale mortalităţii infantile în 2018 sunt Dâmboviţa (2,9‰), Ilfov (4,1‰), Arad şi Timiş (4,5‰), Iaşi şi Alba (4,8‰) şi municipiul Bucureşti (3,6‰). La polul opus, cu rate ale mortalităţii de trei şi de două ori mai mari, se află Tulcea (15,5‰), Botoşani (12,9‰), Sălaj (11,5‰), Călăraşi (11,2‰) şi Caraş-Severin (10‰). Rata mortalităţii infantile în mediul rural (7,9) este mult mai mare decât cea din mediul urban (5,3).

Procentul cel mai mare de decese ale copiilor sub 1 an se înregistrează în cazul mamelor fără educaţie şi celor care au terminat doar şcoala primară. Vârsta mamei este de asemenea un factor important, cu rate mari ale mortalităţii atât la mamele adolescente, cât şi la cele peste 40 de ani.

„Deşi principiul interesului superior al copiilor este bine definit juridic, situaţia copilului în România rămâne una critică, cu peste o treime dintre copii trăind sub pragul sărăciei, cu un clivaj cronic între urban şi rural în ceea ce priveşte drepturile de bază – sănătate, educaţie, viaţă – şi un abandon şcolar care îşi pune amprenta asupra dezvoltării societăţii. (…) Analiza situaţiei copilului şi a drepturilor sale în România scoate în evidenţă faptul că progresele înregistrate în ultimul deceniu sunt fie modeste (rata mortalităţii infantile, protecţia împotriva violenţei, combaterea sărăciei, sistemul de protecţie), fie nule (educaţie, protecţie medicală, protecţia copiilor cu dizabilităţi). Mai mult, condiţiile de viaţă şi de accesibilitate la servicii s-au agravat în cazul copiilor de etnie romă şi copiilor cu dizabilităţi”, spun reprezentanţii Salvaţi Copiii.

Peste 150.000 de copii merg seara la culcare flămânzi

Potrivit sursei citate, aproximativ 21,5% dintre copiii români trăiesc în deprivare materială severă – cea mai ridicată rată din UE, unde media este de 5,9% – şi peste 32% trăiesc sub pragul de sărăcie. Acest procent include persoanele ale căror venituri sunt mai mici de 60% din venitul mediu la nivel naţional (adică sub 616 lei/persoană/lună în 2017), incluzând prestaţiile sociale.

În anul 2017 – 19,1% din populaţie avea venituri sub pragul de sărăcie şi se aflase în aceeaşi situaţie în cel puţin doi din cei trei ani anteriori. În cazul copiilor, rata sărăciei persistente era de 28,8% în 2017. Deşi în scădere, conform celor mai recente date estimate Eurostat, România rămâne statul european cu cea mai mare diferenţă la indicatorul sărăciei sau excluziunii sociale între copii şi totalul populaţiei.

Peste 150.000 de copii merg seara la culcare flămânzi, iar statistica include doar copiii care trăiesc în mediul rural şi a fost calculată pe baza unui studiu din 2018, în care 3% dintre cei intervievaţi au răspuns că se culcă flămânzi în fiecare seară şi încă 5% uneori, mai arată sursa citată.

Aproape 15.000 de cazuri de abuz şi neglijare au fost raportate de DGASPC-uri în 2018

"94% din cazurile de abuz şi neglijare au loc în familie. (...) Numărul real al copiilor victime este mult mai mare, majoritatea cazurilor nefiind raportate de către serviciile sociale sau alţi specialişti care lucrează cu copiii (cadre didactice, medici etc.)", se precizează în Raportul privind respectarea drepturilor copilului în România (2019), care a fost lansat marţi.

Potrivit datelor din sondaj, două treimi dintre copii au fost supuşi abuzului emoţional şi abuzului fizic uşor ca forme de disciplină. Nefiind conştienţi de efectele negative ale acestor comportamente asupra copiilor, părinţii utilizează aceste forme de abuz pentru a corecta comportamentul copiilor.

Aproximativ unu din trei copii din ciclurile gimnazial şi liceal arată că au fost supuşi unor forme de violenţă fizică sau psihologică în şcoală. O proporţie şi mai mare a fost a victimelor din mediul online, menţionează raportul.

Conform aceleiași surse, la nivelul anului şcolar 2017 - 2018, rata abandonului şcolar la nivel naţional în învăţământul primar şi gimnazial era de 1,7% (aproximativ 30.000 de elevi). Cea mai mare rată a abandonului şcolar s-a înregistrat în Regiunea Centru cu 2,6%, urmată de Regiunea Sud-Est, cu 2%. Mediul rural se confruntă cu un număr considerabil mai mare de copii care abandonează şcoala, cu un procent de 2,2% în 2015, faţă de cel urban cu 1,5% în acelaşi an. În anul şcolar 2016 - 2017, învăţământul primar şi gimnazial a înregistrat o rată a abandonului de 1,1% în urban şi 2,3% în rural, potrivit Salvaţi Copiii.

Conform unui studiu al Salvaţi Copiii România, majoritatea costurilor asociate programelor ''Şcoală după şcoală'' sunt suportate de părinţi, doar 10% dintre respondenţi afirmând că o altă instituţie acoperă o parte din costuri (7,6%) sau toate costurile (2,5%).

Costurile de şcolarizare sunt principalul motiv de abandon şcolar în comunităţile marginalizate. Pentru o parte dintre elevi, mai ales pentru cei din zonele rurale sărace, unul dintre aceste costuri restrictive este cel aferent transportului către şi de la şcoală. La nivelul anului şcolar 2015 - 2016, peste 125.000 de elevi au făcut naveta zilnic folosind transportul rutier pentru a ajunge la cursuri.

 Deşi este menţionată în rapoartele anuale ale Ministerului Educaţiei ca măsură de combatere a abandonului şi oferire de şanse egale pentru copii de a frecventa şcoala, decontarea parţială sau totală a transportului vine cu o serie de limitări. Tarifele maxime pe kilometru impuse transportatorilor nu sunt respectate în multe situaţii, ceea ce face ca abonamentele să fie suportate integral de către părinţi, menţionează Salvaţi Copiii.

 Conform sursei citate, prin prorogări repetate de la Legea Educaţiei, care prevede minim 6% din PIB alocare bugetară pentru finanţarea Educaţiei, Guvernul a alocat, în medie, în cei opt ani de la adoptarea Legii 1/2011, aproximativ 2,83% din PIB. Media europeană a investiţiilor în educaţie este de 4,7%.

Datele statistice înregistrează o scădere continuă a efectivelor de elevi în ultimii zece ani. Potrivit unui studiu publicat de INS, populaţia şcolară va scădea până în anul 2060 cu 42,5%. Vor fi cu 45,4% mai puţini copii cu vârstă potrivită pentru grădiniţă, iar scăderea se va resimţi puternic încă din 2030. Cele mai dramatice scăderi ale populaţiei şcolare sunt aşteptate pentru judeţele: Botoşani, Brăila, Caraş-Severin, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea.

Într-un raport al Ministerului Educaţiei privind situaţia învăţământului preuniversitar se arată că în anul şcolar 2017 - 2018 erau cu 24.000 elevi mai puţini decât în anul anterior şi cu aproximativ 349.000 mai puţini decât în anul şcolar 2009 - 2010. Singurele creşteri s-au înregistrat în cazul învăţământului primar şi în cel profesional. Reducerea populaţiei şcolare are în principiu la bază scăderea populaţiei, amplificarea fenomenului migraţiei şi diferenţele de infrastructură şcolară dintre mediile de rezidenţă, arată reprezentanţii Organizaţiei Salvaţi Copiii.

În ceea ce priveşte integrarea educaţională a copiilor cu dizabilităţi, Salvaţi Copiii menţionează că incidenţa neşcolarizării este de şapte ori mai mare în rândul persoanelor cu dizabilităţi decât în rândul populaţiei generale. Conform unor date din 2016, mai puţin de jumătate (42%) erau încadraţi în şcoli de masă. Încă 26% erau înscrişi în şcoli speciale sau beneficiau de educaţie specială de grup şi 3% erau educaţi în regim individual. Aproximativ 29% dintre copiii cu dizabilităţi nu erau înscrişi în învăţământ, dar acest grup include şi copiii de vârste foarte mici. Totuşi, peste 6.000 de copii cu dizabilităţi cu vârsta de peste 5 ani nu erau înscrişi în nicio formă de învăţământ, mai arată Salvaţi Copiii, într-un comunicat remis Agerpres.