Clopote au bătut, astăzi, peste România și lume! Au bătut a Liturghie, au bătut a Recunoștință și au bătut a Înălțare.

La capătul celor celor patruzeci de zile parcurse de la Învierea Domnului aflându-ne, astăzi Biserica ni-L arată pe Hristos Cel de noi toți răstignit în Vinerea Mare, înălțat la cer și așezat de-a dreapta Tatălui, împăcându-ne cu Dumnezeu. A înviat, ne-a arătat discret Calea spre vindecare prin Cuvintele Evangheliilor rânduite în Duminicile trecute, iar acum, astăzi, ne arată destinația. O destinație care nu poate fi dobândită decât prin osteneală, dragoste și jertfă. 

Iar dacă vorbim despre osteneală, dragoste și jertfă, justificat este a ne purta gândurile spre toți cei cărora astăzi, de ziua lor, Ziua Eroilor, bine și de folos este a ne arăta recunoștința. Încă de acum 17 ani, Ziua Eroilor este sărbătoare națională a poporului român și este bine că este, pentru a ne aminti, poate astăzi mai mult ca niciodată, că în neam, patrie, credință și familie nu poți, nu ai dreptul de a ”lovi” cu altceva decât cu dragoste și jertfă... uneori supremă. 

 O altfel de dragoste, o altfel de jertfă

Aflându-ne în Parohia Arad-Șega II, la biserica cu hramul ”Înălțarea Domnului” închinată eroilor martiri ai Revoluției din 1989, ne-am făcut părtași atât Liturghiei Arhierești, săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul împreună cu un sobor de preoți și diaconi, cât și unui moment unic pentru comunitate: Sfințirea clopotelor. 

Deloc un moment ușor de trecut cu vederea, din două motive. Primul, prin toată acea bogăție a mesajului ce le-a fost așezată celor trei clopote prin sfințirea de astăzi și pe care vor trebui să o ducă urmașilor, urmașilor noștri chemându-i la rugăciune și unitate, iar cel de al doilea motiv, prin povestea dragostei jertfelnice din spatele lor.

Iar toată această poveste are un nume: Livia Schmidt. 

Vorbim despre o doamnă născută, poate deloc întâmplător, în ziua unui Sfânt al cărui nume înseamnă ”dar de la Dumnezu”, și ajunsă astăzi la binecuvântata vârstă de 87 de ani. O vârstă la care a ales să dea cel mai profund sens cuvântului moștenire prin modul în care a înțeles să își arate recunoștința față de Dumnezeu pentru binefacerile primite și numărul anilor cu care a fost dăruită. Chiar dacă doamna Livia, prin achiziționarea celor trei clopote și a candelabrului central din biserica Parohiei Arad-Șega II, a cheltuit o sumă considerabilă, a înțeles că moștenirea pe care o va lăsa comunității nu are atât legătură cu banii cât cu lumina și strigătul clopotelor care va chema credincioșii la rugăciune, chiar și atunci când dumneaei le va auzi doar din înaltul cerului. 

Cele trei clopote astăzi sfințite au sosit din Austria, unde au fost turnate, săptămâna trecută. Iar acolo, în întâlnirea pe care dumneaei a avut-o cu ele și-a așezat toată bucuria plinirii jertfei prin lacrimi și un gest pe care cu siguranță, dumneavoastră, cei care citiți de obicei ”Glasul Cetății”, îl veți înțelege: le-a mângâiat, la fel cum o mamă și-ar mângâia copiii, așezându-le parcă înainte de vreme în rostul lor... acela de a da mai departe, chiar înainte de a le fi fost auzit primul dangăt, povestea dragostei jertfelnice manifestată în vremuri în care ”a lua” este cu mult mai prețuit decât ”a da”...

Cuvântul Ierarhului

Înălțarea Domnului - privirea dintru înălțime a omului

”După slăvita Sa Înviere, Mântuitorul Iisus Hristos a stat cu Apostolii timp de patruzeci de zile, încredințându-i de Învierea Sa din morți, binecuvântându-i cu putere harică, pregătindu-i pentru misiune (Matei 28, 19 „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al sfântului Duh”) și Împărăția lui Dumnezeu.

Sfinții Evangheliști arată că Sfinții Apostoli s-au convins că Hristos a înviat, la rândul lor convingându-i și pe alții de această realitate și lucrare a Domnului Hristos pentru toată lumea.

Promisiunea făcută de Domnul ucenicilor Săi s-a împlinit: „Mă duc să vă gătesc loc. Și dacă Mă voi duce și vă voi găti loc, iarăși voi veni și vă voi lua la Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu ” (Ioan 14, 2-3), „Nu vă voi lăsa orfani”. „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28,20).

Sfântul Evanghelist Luca relatează evenimentul Înălțării Domnului, arătând că S-a urcat împreună cu ucenicii Săi pe Muntele Măslinilor spre Betania, acolo „ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare” (Luca 24, 50-52). Sfântul Evanghelist Marcu mai menționează faptul că Domnul Iisus Hristos „S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16,19). Sfântul Evanghelist Ioan arată preocuparea Mântuitorului Hristos cum să ajungem noi la Dumnezeu Tatăl și nu modul cum se va înălța El la Tatăl, precum și faptul că ne este de mare folos să urce la Tatăl pentru a veni Mângâietorul, Duhul Adevărului. Prin urmare, înălțarea adevărată nu se face decât în Duhul Sfânt care se pogoară.

În minunea Înălțării Domnului, trebuie să înțelegem nu numai că El este Dumnezeu adevărat, de o ființă cu Tatăl, de aceeași mărire și putere, ci și aceea că El nu aparține numai unui timp, sau unor oameni, că lucrarea mântuirii săvârșită de El este pentru toți oamenii, pentru toate timpurile, fiindcă este lucrare dumnezeiască.

Dacă noi oamenii putem ajuta pe semenii noștri, le putem face un bine, acest bine este limitat în timp, la o oarecare împrejurare a acestei vieți, dar nu le putem da viața veșnică, însă Domnul Hristos a venit în lume ca lumea  viață să aibă și din belșug să aibă (Ioan 10,10). El nu S-a retras ca Dumnezeu din lume, ci a luat cu Sine firea omenească transfigurată, ca să-i redea cetățenia cerească.

Prin Pogorârea Duhului Sfânt în noi, înălțarea se produce în Duhul Sfânt care lucrează în noi și prin noi. Astfel, înălțarea înseamnă spiritualizarea noastră, transformarea gândirii noastre imediate într-o înțelegere duhovnicească a tuturor lucrurilor.

Înălțarea Domnului la cer și șederea de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl reprezintă garanția că oamenii se înalță la ceruri pentru a moșteni viața veșnică sau osânda veșnică. 

Biserica ne cheamă să fim în permanentă înălțare, să fim la înălțimea demnității de om și creștin. Cele mai importante evenimente din istoria omenirii s-au petrecut pe înălțimile munților Ararat, Sinai, Horeb, Tabor, Măslinilor și Golgota. Aici se întâlnesc cele două limite: limita de sus a pământului și limita de jos a cerului, privirea omului și privirea lui Dumnezeu.

Fiecare om care gândește și trăiește normal dorește să fie la înălțime; la înălțimea chemării lui Dumnezeu, la înălțimea așteptării familiei și semenilor și la înălțimea viețuirii pe pământ.

A fi superior cuiva înseamnă a-l întrece în dragoste, în libertate, în înțelegere ca act moral complex, în putere de jertfă, a-l întrece adică în bogăția spirituală. Așa se ajunge la statura omului desăvârșit prin credință, rugăciune și dragoste față de Dumnezeu și oameni.

Privirea dintru înălțime ne ajută să vedem cu ochii minții conștiinței noastre și să observăm dacă aceasta este curată și luminată, sau afectată și întunecată de păcate.

Un sfat bun ne dă și scriitorul spaniol Gabriel Garcia Marquez: „Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf”.

Aici, la biserica „Înălțarea Domnului” din Arad, clopotele dăruite și acum sfințite ne vor chema să fim la înălțimea Bisericii, la înălțimea jertfei înaintașilor și în lumina frumuseții universului creat de Dumnezeu.

Dacă suntem la înălțime, să privim lumea de jos cu înțelegere în bucuriile și suferințele ei, dar și spre cer, unde s-au dus sufletele celor plecați dintre noi. 

În această sfântă zi, fiind și Ziua eroilor neamului românesc, ne gândim și ne rugăm pentru sufletele eroilor români din toate timpurile și locurile, dorind să fim cu toții la înălțimea așteptărilor lor în unitate, credință, dragoste și slujire”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

Arad, 28 mai 2020, Parohia Arad-Șega II. Ziua Înălțării Domnului, Ziua Eroilor, ziua în care s-au înălțat rugăciuni pentru sănătate și pentru ploaie, ziua în care ne-am pomenit cu recunoștință eroii și ziua în care o doamnă de 87 de ani ne-a oferit tuturor o frumoasă lecție de dragoste față de Biserică, față de oameni, față de Dumnezeu... prin clopotele dăruite, care ne vor chema pe noi și pe urmașii noștri ”să fim la înălțimea Bisericii, la înălțimea jertfei înaintașilor și în lumina frumuseții universului creat de Dumnezeu”, așa cum frumos a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în cuvântul de învățătură. 

HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!