La opt ani după ce partidul Lege și Justiție (PiS) a preluat puterea în 2015, Polonia se confruntă cu o criză instituțională prelungită. Deși PiS a pierdut alegerile din 2023, moștenirea sa – un sistem judiciar politizat, un stat paralizat de conflicte și o societate adânc polarizată – continuă să blocheze guvernarea lui Donald Tusk. Iată principalele probleme, începând cu cele create de PiS între 2015 și 2023.

1. Subordonarea justiției (2015–2023)

PiS a declanșat imediat după preluarea puterii o reformă radicală a justiției. În decembrie 2015, majoritatea parlamentară a numit trei judecători „dublură” la Curtea Constituțională, pentru posturi deja ocupate legal, ceea ce a dus la blocarea instituției. Ulterior, guvernul a modificat regulile de funcționare a Tribunalului Constituțional, a redus vârsta de pensionare a judecătorilor Curții Supreme și a creat o Cameră Disciplinară cu puteri de sancționare a magistraților critici. Curtea Europeană de Justiție (CJUE) și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au constatat că aceste modificări au încălcat independența justiției, iar Comisia Europeană a activat procedura Articolului 7 împotriva Poloniei. Drept urmare, fondurile europene din Planul de Redresare post-COVID au fost blocate până când Polonia nu a promis că va reveni asupra reformelor.

2. Controlul asupra presei și alinierea politică a instituțiilor

PiS a transformat mass-media publică într-un instrument de propagandă, iar instituții precum Consiliul Național al Magistraturii (KRS) au fost capturate politic. Până la pierderea puterii, aproximativ 2.500 de judecători fuseseră numiți prin proceduri controlate de PiS, iar peste 1.800 de magistrați și asesori apropiați partidului au fost plasați în funcții cheie. Această „capturare” a instituțiilor a fost catalogată de organizații precum Human Rights Watch drept o lovitură majoră adusă statului de drept.

3. Criza instituțională actuală: reformele lui Tusk, blocate de președinte

După ce coaliția condusă de Donald Tusk a preluat guvernarea în decembrie 2023, încercările de a „de-politiza” justiția s-au lovit de un zid instituțional. Președintele Andrzej Duda (susținut de PiS) și succesorul său, Karol Nawrocki, au folosit veto-ul și au trimis legile reformatoare la Curtea Constituțională – rămasă sub influența PiS – care le-a invalidat. În 2025, guvernul a suspendat doi judecători seniori de la Curtea Constituțională și a refuzat să publice peste 40 de hotărâri ale acesteia, pe motiv că instanța nu mai este independentă. Conflictul a degenerat într-un impas, cu poliția desfășurată la sediul Curții, iar președintele Nawrocki a refuzat să numească cinci judecători constituționali validați de parlament. Rezultatul: reformele judiciare sunt practic paralizate, iar Polonia riscă să piardă accesul la fonduri UE din cauza nerezolvării acestor probleme.

4. Probleme sociale și de drepturi fundamentale

Chiar dacă PiS a pierdut puterea, unele dintre politicile sale cele mai contestate persistă. Interdicția aproape totală a avortului, impusă în 2020, rămâne în vigoare, iar guvernul Tusk nu a reușit să o liberalizeze din cauza opoziției prezidențiale și a diviziunilor din coaliție. De asemenea, retorica anti-LGBT+ promovată de PiS a lăsat urme adânci în societate, iar libertatea presei necesită încă eforturi considerabile pentru a fi restabilită.

5. Politici migratorii dure și tensiuni cu UE

Guvernul Tusk a menținut, în ciuda criticilor, politicile migratorii restrictive ale predecesorilor. În 2025, autoritățile au suspendat temporar dreptul de a solicita azil la granița cu Belarus, invocând motive de securitate națională, și au continuat practica respingerii migranților („pushback”). Aceste măsuri au fost criticate de organizațiile pentru drepturile omului, dar guvernul le justifică prin presiunea migratorie instrumentalizată de regimul Lukașenko.

Polonia rămâne un exemplu al modului în care opt ani de guvernare iliberală pot lăsa instituții fragile și o societate divizată. Deși guvernul Tusk a promis restaurarea statului de drept, blocajul instituțional cauzat de vetourile prezidențiale și de Curtea Constituțională compromisă face ca reformele să înainteze extrem de lent. Alegerile parlamentare din 2027 se conturează ca un moment decisiv: fie vor debloca procesul de reparare democratică, fie vor perpetua actuala stare de criză prelungită.