”Am ajuns aici la București de la Putna, după 45 de ani de pribegie…”

Nu 1989, nu 1990, nu 1991… ci abia în 1992. După alte încercări de dureroasă amintire de a veni în Țara Sa, la poporul Său, Paștele din1992 avea să ne ”refacă legătura cu adevărata noastră istorie, efectuând un salt peste cei 45 de ani de simulacru de istorie. Aureolat de aburul istoric al Sucevei și Putnei, locurile cărora le-a dat strălucire voievodală și har creștinesc Ștefan cel Mare, petrecând noaptea de Înviere în unul din lăcașurile ridicate de marele nostru voievod, Regele a venit la noi ca un adevărat cavaler al unei adevărate istorii”, după cum avea să noteze Ștefan Augustin Doinaș în Revista ”22”, 1-7 mai 1992.  

Iar dacă ”Regele s-a întors atunci în pământul nostru și al Său, fulgerând întunericul unei nedreptăți atât de adânci, încât a devenit istorie” (Gheorghe Grigurcu, ”Dreptatea”, 30 aprilie 1992), nu putem decât să fim recunoscători Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților ”fără a cărui invitație” acest binecuvântat moment al poporului și al Țării nu ar fi fost cu putință.

”Nu v-am uitat niciodată și vă iubesc din toată inima!”

Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!

După plecarea din România, în 29 aprilie 1992 Majestatea Sa transmitea următorul mesaj, publicat în cotidianul România liberă nr. 352 din 30 aprilie 1992:

”Regina Ana şi cu mine ne-am întors din Ţară adânc mişcaţi de primirea care ne-a fost făcută pretutindeni, atât nouă cât şi fiicei noastre, Elena, şi nepotului nostru, Nicolae. Îi mulţumim din inimă Î. P. S. S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, pentru invitaţia fără de care nu s-ar fi putut îndeplini dorinţa mea de a mă reculege în Sfintele lăcaşuri ale Credinţei noastre şi de a-mi revedea din nou meleagurile natale. M-a bucurat în mod deosebit că regăsirea noastră a coincis cu Paştele, sărbătoarea cea mai plină şi dătătoare de speranţe. Fie ca Învierea Domnului să însemne şi reînvierea şi renaşterea României. Sunt sigur şi ştiu că România va reînvia şi va renaşte. 

Țin să mulțumesc tuturor autorităților care au cooperat în această vizită pentru sprijinul și pentru eforturile depuse și mai ales poliției jandarmeriei, serviciului de protecție și personalului aeroporturilor de la Suceava și Otopeni.

Dimensiunea cea mai importantă a acestor zile petrecute în Ţară rămâne, însă, reîntâlnirea mea cu poporul meu după aproape 45 de ani de pribegie. Dragostea, căldura şi speranţa cu care ne-a primit, venind să ne întâmpine în număr atât de mare, m-au emoţionat şi înduioşat în modul cel mai profund. Am regăsit în el poporul în care am crezut şi pe care l-am iubit întotdeauna.

Am fost alături de el în toți acești ani de despărțire dureroasă. Dragostea, afecțiunea, credința și perseverența de care a dat dovadă sunt calități care vor fi încă necesare în propășirea spre o autentică democrație și prosperitate și ca să readucem România pe făgașul ei adevărat.

Acestui popor îi reînnoiesc jurământul pe care l-am luat în faţa Lui Dumnezeu şi a lui, de a-i servi cauza, binele şi destinul atât cât voi trăi. Aşa cum am mai spus-o şi la plecare, mesajul meu rămâne „La revedere şi pe cât de curând!” Aşa să ne ajute Dumnezeu! Mulțumesc tuturor din adâncul sufletului! Hristos a înviat!

Versoix, 29 aprilie 1992

Și numai privită de la distanța a 28 de ani și la aproape trei de la înveșnicirea Regelui Mihai, sărbătoarea din 1992, când poporul striga răspicat ”Majestate, nu pleca, asta este țara Ta!”, este una dintre puținele datorită căreia încă putem sta demni în fața Majestății Sale și a Istoriei… pentru că în acele zile, la fel ca în cele ale începutului de decembrie 2017… AM FOST NOI.

Veșnică odihnă blândului și bunului nostru Rege și multă sănătate Înaltpreasfințitului Părinte Pimen în a cărui redobândită sănătate nădăjduim a spune cu recunoștință ”HRISTOS A ÎNVIAT!”.

Pentru că poporul regăsit în 1992 de Regele Mihai nu poate fi unul plin de ură, nu poate fi lipsit de recunoștință, nu poate să nu se ridice la înălțimea dragostei, lacrimilor și bucuriei revărsate peste România în 1992 de la Putna și de la balconul de la Continental. 

Poporul regăsit al Regelui nu poate fi decât demn, credincios și cuviincos....